Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 83 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 5, 6, 7, 8, 9  Următorul
Pacate de moarte...pacate capitale 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj 
Avocatus_Dei scrie:
Pacatul e pacat
si cred ca ar trebui sa ne intereseze
cum sa nu-l comitem
nu cat de grav este unul sau altul.

Daca va intrebati cat de grav este un pacat usor...cel mai mic pacat
ganditi-va ca e unul din cuiele din trupul lui Cristos.

pentru cel mai mic pacat
inima lui Cristos
sufera ingrozitor.


E foarte adevărat ce spuneţi, păcatul e, în sine, grav; dar cu ocazia asta mi-am amintit de cineva care, neştiind să răspundă la o întrebare, o dosea spunând „nu contează”... (să mi se ierte asemănarea dacă e prea dură)

Nu ştiu de ce se porneşte de la premisa că acestă cunoaştere a gravităţii ar fi neapărat anterioară actului. Foarte bine poate să fie posterioară. Până acum am văzut că e o problemă destul de pertinentă şi greu rezolvabilă precum cea cu Grigore Palama în calendar sau afară, cu posturile şi ajunurile în BRU, cu sărbătorile în BRU, cu împăcarea atotştiinţei divine cu creşterea în înţelepciune a lui Isus, etc, etc. etc...

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


28 Mar 2008, 17:48
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj Re: Pacate de moarte...pacate capitale
cezaraluca scrie:
Ma speriati, părinte... Sunt una dintre persoanele scrupuloase. Mă spovedesc foarte rar pentru că din cauza unor probleme emoţionale nu reuşesc să mă apropii de scaunul de spovadă.


Din cauza scrupulozităţii suferiţi mult, foarte mult, dar să nu credeţi că starea aceea de confuzie, teamă, incertitudine durează o veşnicie! Diavolul e şmecher: când vă ocupaţi de munca spirituală, dar în special de spovadă, când vă apropiaţi de Sf. Euharistie vă încearcă cu fel de fel de sugestii (aşa-zise gânduri) care vă fac să credeţi că, aflându-vă în faţa unei decizii, orice aţi face, o să faceţi păcat (şi păcat grav...); starea asta e extrem de chinuitoare pentru că în capul dumneavoastră e un val-vârtej de gânduri la care nu le puteţi prinde capul şi să le „rezolvaţi”. După ce vă aduce în halul ăsta, vă insuflă ideea să o „lăsaţi mai moale” cu spovada căci când vă îndepărtaţi de ea nu mai sunteţi ispitită şi, implicit, nu mai suferiţi din cauza scrupulelor. Dacă e luată, aceasta e o decizie rea. În starea de scupulozitate omul aproape că nu mai poate gândi drept cu propria raţiune şi are nevoie de sfatul cuiva competent în care să-şi pună toată încrederea: aceasta e un confesor bun. Să nu vă fie teamă să vă puneţi încrederea in el! El o să vă ajute să treceţi cu bine peste perioada aceasta dificilă. Şi ţineţi minte: e doar o perioadă, un timp (în mod obiectiv scurt, dar care nouă ni se pare, sub impulsul imaginaţiei incitate poate de diavol, fără sfârşit), nu trebuie să disperaţi, să vă pierdeţi înrederea, pentru că o să treacă!

Depărtarea de sfintele Taine nu e o soluţie, ci un expedient, de fapt o fugă de calea pe care deja ne-am ales-o, adică sfinţenia şi mântuirea. De la Cristos din Sfânta Euharistie primim puterea de a face faţă durerii mari cauzate de scrupulozitate şi, chiar dacă durerea nu scade în intensitate la bătutul palmelor, să ştiţi că Dumnezeu permite să suferim pentru ca, apoi, să-l alegem liber pe El şi nu „lumea”, să ne dovedim fideli Lui şi nu moralei lumeşti în orice stare, cât de precară, am fi. Suferinţa e o scară pe care urcăm (cu greu...), nu e un bolovan ce ne cade în cap. Fără ea am rămâne jos, dar Dumnezeu vrea să urcăm, să ajungem la a fi fericiţi şi liberi. Libertatea care e înceţoşată în timpul scrupulelor va fi mult mai clară apoi, dar pentru asta trebuie răbdare căci „cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui” (Mt 10,22). Şi precum muribunzii, şi noi primim merindea de drum, un „viatic” pentru cei vii, adică pe Cristos Însuşi, Om şi Dumnezeu, în Sfânta Împărtăşanie, care stă alături de noi şi ne ţine în palma sa deşi permite ca noi să nu simim asta tocmai pentru ca să dovedim că suntem tari în credinţa, în speranţa şi în iubirea faţă de el, în absenţa semnelor „palpabile” ale acestei iubiri ale sale; şi dacă ne dovedim... răsplata e mare, dar mai mare e iubirea noastră de a-L iubi în libertate şi de a-i face voia.

Deci Cristos în Sfânta Împărtăşanie e cel de la care trebuie să le speraţi pe toate şi o să vi le dea sau o să le permită pe acelea care sunt folositoare pentru mântuire, chiar dacă pentru acestea trebuie trecut prin altele mai puţin plăcute. Şi Spovada e, pe lângă iertarea pe care o primiţi de la Dumnezeu, un mod de a vă clarifica conştiinţa, de a şti mai bine cum să-l iubiţi pe Dumnezeu. Şi nu vă descurajaţi că ceilalţi poate nu o să vă înţeleagă: şi asta e o cruce pe care o veţi putea duce, fiind hrănită cu Euharistia. Faptul că Dumnezeu permite să suferim este o dovadă a iubirii Sale pentru noi pentru că, astfel, ne pegăteşte lucruri mai bune.

cezaraluca scrie:
Nu m-am spovedit încă de Paşti, dar sper să reuşesc. Nu ştiam exact care sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt şi acum am văzut. Dacă am fost în stare de deznădejde, înseamnă că am păcătuit împotriva Duhului Sfânt?


Păcatele împotriva Spiritului Sfânt sunt păcate foarte grave care nu se iartă „De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.”(Mt 12, 31). Cât timp suntem pe pământ avem dreptul (dat de Cristos) să fim iertaţi de orice am fi făcut cu condiţia să ne căim. Deci, nu există păcat de care să ne căim şi care să nu ne fie iertat. Neiertarea vine tocmai din refuzul de a o cere şi de a muri în starea de împietrire în păcat. După părerea mea, la aceasta se referă acel „nu se va ierta” care urmează legile bunului simţ şi ale dreptăţii.

Aş fi curios să aflu cine a compilat această listă cu „Păcatele împotriva Spiritului Sfânt”...

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


28 Mar 2008, 18:55
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 24 Iun 2006, 06:59
Mesaje: 5205
Locaţie: în afara Bisericii
Mesaj 
Am recitit acest vechi şi interesant topic. Mă gândesc acum că a insista pe deosebirea dintre păcatele de moarte şi păcatele lesne iertătoare este un lucru periculos pentru suflet. Catolicul care are grijă să facă numai păcate veniale este pe un drum greşit. Graniţa dintre cele două categorii este subţire ca o coajă de ou, iar drumul păcatelor e aşa, ca un tobogan, în care dacă te aşezi ajungi jos din ce în ce mai repede.

Azi e sâmbătă. Pot să beau alcool încât să mă abţiguiesc ? Este beţia păcat capital sau păcat venial ? E păcat venial, dacă nu duce la inconştienţă. Aha, deci pot să beau doar vreo 3 sticle de vin, din experianţa mea încă nu cad sub masă la doza asta. Prin urmare, deseară am de gând să beau 3 sticle de vin.
Dar să mă uit la un film porno, ce e ? Păcat capital sau venial ? Păi să fim serioşi, e păcat venial, ce dacă mă uit la un film se cheamă că eu curvesc ? Prin urmare, deseară, după ce am să beau 3 sticle de vin, am să mă uit la un film porno. Şi săptămâna trecută am făcut asta. Şi săptămâna viitoare la fel mă distrez în week-end. Până când, vorbind cu prieteni, constatăm că suntem mai mulţi care facem asta. De ce nu am bea împreună, doar paharul e mai plăcut când e servit cu vorbe prieteneşti ? Pe urmă, putem foarte bine să ne uităm şi la filme porno împreună, încă nu am depăşit limita venialităţii păcatelor, doar ne euforizăm un pic şi pe urmă acţionăm pe principiul autonomiei artei, ce naiba ! Na, că am început să înjur. Şi să-i pronunţ aceluia numele. Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme mi se întâmplă tot mai des. Dar ce ar fi dacă am aduce şi nişte prietene, să bem un pahar împreună şi să vizionăm filme cu fetele ? Pe urmă... Păi pe urmă, nu mai ţin minte exact ce s-a întâmplat şi nu ştiu cum m-am trezit în pielea goală lângă o fată care nu seamănă cu nevastă-mea. Nu am avut nici o intenţie, vă jur. S-a întâmplat pur şi simplu, dacă nu e intenţie deplină e păcat capital ? E duminică dimineaţă deja, aproape timpul să merg la biserică. Bine, am să mă spovedesc, preotul va fi de acord cu mine că e un păcat uşor. În cel mai rău caz am să spun de 3 ori "Bucură-te, Marie" şi gata. Acum plec la biserică, de la liturghia parohială eu nu pot lipsi, deoarece eu mă limitez numai la păcate veniale.

Ce am vrut să spun, iubiţilor, e că ţinta noastră trebuie să fie Raiul. Acolo se intră fără păcate de loc şi pe poartă scrie: "Interzis datornicilor".

Dacă ţinta noastră e Purgatoriul, s-ar putea să ne trezim că nu mai prindem bilet nici acolo.

_________________
O, Timotei ! Păzeşte depozitul care ţi-a fost încredinţat de profanările inovaţiilor şi de atacurile falsei ştiinţe !

http://www.catehism.ro


17 Mai 2008, 09:51
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj 
Fortunatus scrie:
Am recitit acest vechi şi interesant topic. Mă gândesc acum că a insista pe deosebirea dintre păcatele de moarte şi păcatele lesne iertătoare este un lucru periculos pentru suflet. Catolicul care are grijă să facă numai păcate veniale este pe un drum greşit. Graniţa dintre cele două categorii este subţire ca o coajă de ou, iar drumul păcatelor e aşa, ca un tobogan, în care dacă te aşezi ajungi jos din ce în ce mai repede.


Subtire ca o coaja de ou, dar in acelasi timp groasa cat scoarta Pamantului. Diferenta, in sine, e foarte mare, doar ca noi nu o percepem asa si, daca am percepe-o, atunci griurile s-ar apropia de alb sau de negru. In esenta, pacatul venial (si in special alipirea de pacatul venial) duce la pacatul de moarte mult mai usor decat ne-am da noi seama.

Vazand lucrurile altfel, topicul a fost creat pentru ca sa afle cel care l-a initiat cum se impart lucrurile la o anumita conditie/conditionare care imparte pacatele in lesne-iertatoare si de moarte. Am vazut de-a lungul topicului ca aceasta a fost insuflata de axiologie, adica i s-a dat o valoare (morala) efortului de a afla un raspuns si s-au cercetat intentiile. Or, judecata nu poate fi doar precedenta actului (pentru a infaptui un act pe care l-ar vrea nu foarte rau, dar nici bun), ci si posterioara (pentru a judeca un act dupa infaptuirea lui si a-i da o "amprenta morala"). De fapt, intentia celui ce intreba era de a se lipezi ceva pe care-l considera o neclaritate.

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


17 Mai 2008, 12:03
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj 
Cristos a-nviat!
Luciantodoran scrie:
...judecata nu poate fi doar precedenta actului (pentru a infaptui un act pe care l-ar vrea nu foarte rau, dar nici bun), ci si posterioara (pentru a judeca un act dupa infaptuirea lui si a-i da o "amprenta morala").
După înfăptuirea păcatului vine răsplata care a fost adjudecată, altfel spus, răsplata a fost (auto)stabilită prin înclinarea spre păcat, care este ea însăşi o judecată; e mult diferită faţă de Judecătoria Municipiului Bucureşti sau Tribunalul Sectorului 3, care abia după înfăptuire strânge dovezi care să incrimineze trupul făptaşului.
"18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu."(In 3,18)

"28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. "(Mt5,28)
În cazul sufletului, judecata se face înainte de faptă pentru că înainte se evidenţiază în aura sufletească predispoziţia spre păcat prin intunecarea luminii. Astfel este deformată receptarea binecuvântării cereşti, care aduce nişte modificări(unii zic ghinioane): atât o schimbare de destin, apoi o defectuoasă managerizare a trupului(boli), cât şi o transmitere către cei din apropiere a unei influenţe deocheate şi rătăcitoare. Deci aura sufletească este ea însăşi o judecată prin care intervin nişte limitări şi îngrădiri corectoare şi prin care se stabileşte "răsplata"(care şi ea este corectoare) în caz de faptă.
Acestea sunt de obicei păcate veniale pe care le ispăşeşte făptuitorul.

"24. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor."(1Tim 5,24)
Păcatele altora, care vin în urma lor, eu cred că sunt cele de moarte neiertate şi neispăşite, care se transmit urmaşilor.

Asta spre deosebire de "Cel ce crede în El nu este judecat" pentru că aura strălucitoare îi deschide imediat toate căile.
"33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă." (Mt 6,33)

Cu cât este mai strălucitoare aura sufletească, cu atât mai automat, larg şi liber este accesul sufletului oricând în toate lăcaşurile împărăţiei lui Dumnezeu şi cu atât mai mult har i se încredinţează.

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


18 Mai 2008, 06:39
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj 
Domnule Fortunatus, n-am avut vreme data trecuta sa spun, dar cred ca ar merita pentru ca ati adus in discutie un fapt foarte interesant. Pacatul, viciul, creste precum oul clocit al pasarii; daca are caldura, embrionul creste si se transforma in adult dupa ceva timp. Daca vezi in fiecare zi oul si apoi puiul, trecerea de la oul (ovulul) fecundat la adult e, fara gluma, aproape neobservabila, desi in mod obiectiv diferenta e batatoare la ochi. Coabitarea cu pacatul/greseala se face exact prin acest lucru pe care l-ati observat: ignorarea glasului constiintei si justificarea actului prin "fabricarea" de principii sau prin lipsa aplicarii lor adecvate (se aplica principii care nu au legatura cu faptul). Nu e a mea imaginea sarpelui din san care creste neincetat pana cand isi ucide gazda, dar e sugestiva. Pana cand vor exista crapaturi in conducta, ele risca sa se mareasca si sa crape conducta sub presiunea apei.

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


20 Mai 2008, 17:04
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj 
Fortunatus scrie:
(...)Dacă ţinta noastră e Purgatoriul, s-ar putea să ne trezim că nu mai prindem bilet nici acolo.


Chiar asa. Calea pacatului usor e alunecoasa si diavolul e mincinos, asa ca orice "contract" incheiat cu el este pasibil de nerespectare unilaterala si de impovararea unei parti.

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


20 Mai 2008, 17:08
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj 
Cristos a-nviat!
Luciantodoran scrie:
Calea pacatului usor e alunecoasa si diavolul e mincinos, asa ca orice "contract" incheiat cu el este pasibil de nerespectare unilaterala si de impovararea unei parti.
Cred că diavolul este viclean, perfid, devotat, "alunecos", dar în faţa credinţei nu poate minţi; deci el nu e mincinos, spun eu.

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


20 Mai 2008, 18:08
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Mai 2006, 23:30
Mesaje: 1207
Locaţie: Cluj-Napoca
Mesaj 
Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8,44)

_________________
Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita e sluga pe care-o va afla priveghind ...


23 Mai 2008, 16:55
Profil YIM WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 21 Mai 2007, 19:11
Mesaje: 2238
Mesaj 
Cristos a-nviat!

Văd, citesc şi înţeleg versetul In 8,44.
Vă întreb deci, cum se face că în faţa exorciştilor şi în timpul procedurilor de exorcizare, niciodată diavolul nu minte? De ce?
Pentru că
Nicu scrie:
Cred că diavolul este viclean, perfid, devotat, "alunecos", dar în faţa credinţei nu poate minţi; deci el nu e mincinos, spun eu.

De asemenea, nu minte(zic tot eu) nici pe "fraţii" lui, fără de care n-ar avea spor:
"18. Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui?..."(Lc 11,18)
Mai rămân mulţi?

Amăgirea cred că e la ordinea zilei în activitatea sa, dar nu minciuna.
Isus Cristos nu a refuzat minciuna, ci ispita tentantă a diavolului de a-ŞI supune lumea aceasta. În faţa Lui, putea fi tentantă o minciună?

_________________
Întruparea este singura şansă a sufletului de a-L preamări pe Dumnezeu!


24 Mai 2008, 06:20
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 83 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 5, 6, 7, 8, 9  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România