Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2
Predica de astazi 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 02 Apr 2010, 14:31
Mesaje: 234
Mesaj Re: Predica de astazi
MihaiG scrie:
Domnule Dragomir, vă mai întreb o dată: în ce fel de divinitate credeţi ?

Iar eu v-as intreba: Domnule Mihai, ce fel de cruciada e asta in care v-ati inrolat?

Daca suferi de o boala mortala (asa cam ca intreaga specie umana), e curata nebunie sa incepi sa te tocmesti cu doctorul care te trateaza: accept sa iau aspirina, poate si penicilina din cand in cand, dar nu vreau alte tratamente si in nici un caz nu vreau sa ma trateze alti doctori din spital. Cand sunt pe moarte fac ceea ce-mi spune doctorul sa fac. Care doctor?! evident, cel "de garda".

Stim unde e Biserica, dar nu stim unde nu e.


03 Noi 2013, 22:47
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
MihaiG scrie:
Domnule Dragomir, vă mai întreb o dată: în ce fel de divinitate credeţi ?


Cred in Dumnezeul cel Viu al lui Abraham, al lui Isac si al lui Iacob.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


04 Noi 2013, 00:42
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
Iubiti credinciosi, asa cum am spus si altadata, fiindca am naravul de a ma repeta, examenul liber este motorul gandirii moderne si, paradoxal, datorita mijloacelor media, acest lucru perite societatii noastre sa impuna o gandire unica, asa-zis impartasita de o majoritate a opiniei, dar o majoritate care nu exista decat in spiritul "oamenilor de bine", care isi rad de ceea ce crede, cu adevarat, poporul.

Din nefericire, iubiti credinciosi, si noi, care traim in aceasta lume, suntem contaminati, astfel incat otrava examenului liber, initial o inventie a ereticilor protestanti, reluata, mai apoi, de ganditorii a ceea ce s-a numit "Secolul luminilor", uitandu-se ca Satan, cum spune Sf Paul, se "deghizeaza in inger de lumina", ei bine, aceasta otrava a examenului liber opereaza asupra judecatilor noastre si asupra discernamantului nostru.
Dar ce legatura sa fie intre aceste observatii si Evanghelia de azi, iubiti frati ? Am auzit relatarea furtunii imblanzite. Biserica ce este pe valuri, ce pare ca urmeaza sa se scufunde, in timp ce Stapanul doarme.
Dar ce sa fie aceste valuri, fratilor ? Sunt, desigur, nenumaratele si neodihnitele atacuri demonice in contra Imparatiei lui Dumnezeu de pe pamant. Dar mai exista si exact acest lucru: examenul nostru liber.
In loc sa acceptam, cu submisiune filiala, Biserica asa cum Cristos ne-o daruieste, in loc sa avem o incredere absoluta in fagaduinta lui Cristos ca va asista Biserica Sa pana la sfarsitul timpurilor, noi fabricam micul nostru cocon de confort spiritual triand ceea ce spune Biserica, construindu-ne mica noastra Biserica personala, daca nu cumva schismatica, in care suntem fericiti ca traim ca intr-un turn de fildes, in vreme ce parasim treptat, fara a ne da seama, veritabila si unica barca, unica arca a salvarii care este Biserica lui Cristos.
De mai multe luni, iubiti credinciosi, acest examen liber al nostru vizeaza nici macar probleme de credinta sau de morala precum sub Paul al VI dupa condamnarea infailibila a contraceptiei, ci vizeaza persoana insasi a Papei. Fiindca pozitia noastra, din cauza examenului liber, a devenit o pozitie individualista, in care eu vreau un papa care imi place, care sa faca lucrurile care imi plac si sa spuna lucrurile pe care vreau sa le aud. Daca, in plus, mai e si un Papa simpatic, atunci iata ca sunt multumit. Pe scurt, liberul examen ne conduce sa procedam in cazul urmasului lui Petru cum am proceda cu oricare persoana publica sau om politic.
Noi vedem in mijoacele media, iubiti credinciosi, de vreo sase luni incoace, un fel de adulatiune papala. Numai ca uitam cateva lucruri: mai intai, ca nu mai cunoastem, in Franta, nici macar un singur jurnalist catolic serios. In niciun caz la ziarul "Crucea". Mai apoi, ca asa zisii experti autoproclamati care ne sunt scosi de la naftalina modernista ca sa ne vorbeasca despre Papa nu au in cap decat sa faca audienta, sa vanda hartie si, mai ales, sa abata Biserica impingand-o sa se conformeze lumii, sa se conformeze gandirii unice, sa se conformeze societatii noastre. Pe scurt, fratii mei, atunci cand media dominanta ne spune ceva despre Papa, avem reflexul sa ne gandim ca adevarul e undeva in alta parte.
Dar nu este vorba numai de media, ci si de noi, credinciosii. Benedict al XVI-lea ne placea, ne spuneam ca este Papa care trebuie pentru remiterea crizei din Biserica, iar la unii admiratia devenea vecina cu adoratia, devenind aproape o papolatrie.
Dintr-o data, a demisionat. S-au auzit, atunci, tipete: "Tradare!", in timp ce era dreptul lui absolut. S-a auzit, atunci, "Complot!" si s-au amintit cele mai absurde teorii despre moartea lui Ioan Paul I.
Si, dupa aceea, a venit Francisc. Dus rece, catastrofa. Doamne Dumnezeule, un iezuit ?!? Si atunci am inceput sa-i examinam fiecare gest, dar nu cu bunavointa, care este, totusi, datoria oricarui crestin, fiindca "iubirea este implinirea Legii", nu pentru a incerca sa-i intelegem gesturile, ci pentru a le denigra. Si asa, am trecut de la papolatrie la papofobie, in baza unui rationament foarte simplu: lumea il iubeste pe Francisc (sau in fine, are impresia aceasta), media il iubeste pe Francisc, modernistii il iubesc pe Francisc. Concluzia este evidenta. Papa Francisc nu este Papa care ne trebuie.
Totusi, iubiti frati, pnetru noi, catolicii, singurul si unicul criteriu de a-l cunoaste pe Papa este sa mergem sa citim textele lui, textele lui oficiale, invatatura lui in calitate de Papa si nu ce ar spune pe la vreo masa. Reamintim ca "Cuvinte de la masa" a lui Martin Luther este o sursa importanta a teologiei protestante. Citind texte magisteriale, iubiti credinciosi, vedem cum lumea se orbeste. Liberul examen face ca ea sa nu vada in Papa decat ce vrea ea sa vada, adica ceea ce ii place. In acelasi timp, multi credinciosi vad in Papa ceea ce nu le place.
Numai ca lucurile nu functioneaza asa. Biserica, iubiti credinciosi, a fost dumnezeieste instituita. Capul acestui trup este Cristos. Dar Cristos se face vazut si domneste, aici jos, prin vicarul Sau, Papa, succesorul lui Petru, si numai prin el.
Iar Biserica, Imparatia lui Dumnezeu, este raspandita pe intregul pamant. Si cei care o reprezinta la nivel local, cei care sunt in capul ei in numele lui Cristos si in numele Papei sunt episcopii aflati in comuniune cu Papa, si numai ei.
Iar acel botezat care ar refuza aceasta comuniune cu Episcopul si aceasta comuniune cu Papa, cu alte cuvinte ar refuza comuniunea cu Cristos, capul Trupului Sau, ei bine, acest botezat paraseste Biserica, unica sursa si unica arca a salvarii, iar in afara Bisericii, o stim, nu exista salvare.
Valurile asalteaza Biserica, fratii mei, dar uneori suntem chiar noi, credinciosii, cei care le cream lasand demonul sa instileze in noi examenul liber. Nimeni nu este obligat sa aprecieze omeneste un Papa, un episcop, un preot. Dar noi toti avem datoria de a vedea in ei pe Cristos, in spatele aparentelor umane care ne pot insela atat de mult.
"Pentru ce va temeti, oameni cu credinta putina ?". Acest dur repros pe care Cristos il aduce alor Lui este valabil si pentru noi. iubiti frati, fiindca fagaduinta lui este limpede "Voi fi cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul vremurilor" "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi construi Biserica Mea si portile iadului nu o vor prabusi. Tie iti voi da cheile Imparatiei Cerurilor" si "Petru, m-am rugat pentru ca sa nu se imputineze credinta ta!".
Atunci, iubiti credinciosi, sa avem incredere in fagaduintele Domnului nostru, sa nu dam mana forte demonilor sa scuture barca Bisericii, sa nu ne aliem la eforturile societatii de a scufunda Biserica, sa nu ne lasam prada jocului liberului examen, care nu face decat sa nasca in noi viermele indoielii. Fiindca este exact ceea ce isi doreste diavolul: sa ne indoim de Biserica si, deci, de Cristos.
Chiar si daca Domnul nostru ni s-ar parea ca doarme, sa nu uitam ca este El, si El singur, cel care conduce Biserica Sa prin oamenii pe care i-a chemat. Indiferent cine este Papa, indiferent cine este Episcopul, indiferent care sunt defectele lor si slabiciunile lor omenesti, Cristos este cel care ramane in capul Bisericii pana la sfarsitul vremurilor. Atunci, iubitii mei, sa ramanem copiii credinciosi ai Bisericii. Acolo este salvarea noastra si nicaieri in alta parte.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


10 Noi 2013, 21:32
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
Cunoasteti parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, care merg, unul in flacarile infernale, celalalt la sanul lui Abraham, adica la Cer. Cand bogatul cel rau ii cere lui Abraham sa il trimita pe Lazar ca sa-i previna pe fratii lui sa-si schimbe vietile, acesta ii raspunde: il au pe Moise si ii au pe Profeti. Sa-i asculte! "Nu, parinte Abrahame", replica saracului nemilostiv supus la torturi, "daca cineva ar reveni dintre morti, atunci ar asculta!". Dar, daca nu asculta de Moise si de Profeti, chiar daca ar reveni cineva dintre morti, nu l-ar asculta nici pe acela.

Altfel spus, nu putem face sa inainteze un magar care vrea sa mearga indarat. Totul este o chestiune de dispozitie interioara. In timpul Postului Pastelui, vom vedea multimile admirand miracolele lui Isus, in timp ce fariseii vor da glas versiunii lor asupra faptelor: "cu domnul demonilor ii alunga pe demoni".

Sfantul Ioan Botezatorul se afla in buna dispozitie a sufletului, ca si discipolii lui care vor deveni, fara probleme, discipolii lui Cristos. La intrebarea Botezatorului, Domnul nostru nu raspunde direct. Ii prezinta faptele si il lasa sa traga singur concluzia. Orbii vad, schiopii merg, leprosii sunt curatati, surzii aud si mortii sunt inviati. Este ceea ce profetul Isaia anuntase. In treacat, amintim ca "Isaia" este acelasi prenume cu "Isus": Dumnezeu salveaza. Si, intr-adevar, ceea ce Domnul nostru face la exterior, prin miracole care ii confirma divinitatea, face si la interior, dand plenitudinea vietii supranaturale discipolilor sai.
Prin Botez, am fost resuscitati la viata supranaturala pierduta din cauza Pacatului Originar. Ne-am nascut, in acelasi timp, si morti si handicapati, lispindu-ne lucruri esentiale vietii. Domnul nostru a venit ca sa ne redea aceasta viata pierduta si ii explica acest lucru lui Nicodim, cu ocazia intrevederii secrete.
Prin Sacramentul Penitentei, suntem cu regularitate purificati de lepra pacatelor noastre si reintegrati in societatea Poporului lui Dumnezeu.
Prin frecventarea predicarii Adevarului catolic, prin adeziunea noastra la aceasta sfanta invatatura, suntem capabili sa auzim Vocea lui Dumnezeu si sa vedem cu o privire supranaturala: este privirea Credintei. Acest lucru ne da putinta de a iesi din mutismul nostru si de a-i canta lauda lui Dumnezeu.
Prin Sacramente, in general, suntem "capabilizati" si putem sa mergem drept in directia Cerului: aceasta este lucrarea lui Mesia, aceasta este Evanghelia!
Dar, atentie: nu toti primesc aceste daruri, ci aceste daruri sunt primite de saraci: de anawim, saracii Domnului. Aceasta saracie nu are nicio legatura cu starea contului din banca. Domnul nostru nu a fost un precursor al lui Mai 68. Saracul Lazar pe care Cristos l-a resuscitat dintre morti intr-un mod spectacular, fara ca acest lucru sa-i convinga, totusi, pe farisei, avea una dintre cele mai consistente averi din Ierusalim. Dar era un sarac al Domnului prin dispozitia sa interioara. Din fericire, exista saraci care sunt bogati: ei pot, astfel, veni mai bine in ajutor saracilor care sunt saraci.

Saracia care ne permite sa primim Vestea cea Buna (asta inseamna "Evanghelia") este o dispozitie a sufletului prin care suntem detasati de bunurile acestui pamant, folosindu-ne de ele ca si cand nu le-am folosi. Saracia evanghelica inseamna o practica a umilitatii, inseamna detasare de inaltele consideratii pe care le-am putea avea asupra noastra insine. Saracia aceasta inseamna sa traim in simplicitatea copiilor lui Dumnezeu, in docilitatea fata de ceea ce Dumnezeu ne spune. Este saracia care ne permite sa pastram sufletul drept, fara intoarceri, fara minciuna. Astfel, saracii Domnului nu sunt scandalizati sau destabilizati de saracia lui Cristos: o constanta a vietii Sale terestre, de la Iesle pana la Cruce.
Fariseii, dimpotriva, sunt scandalizati de saracie si refuza sa Il urmeze pe aceasta cale pe Acela pe care l-au identificat foarte bine. Vai de capul lor! Ei au un spirit diametral opus spiritului saraciei evanghelice. Inima lor nu este dispusa sa Il primeasca pe Mesia, ci, dimpotriva sa Il combata. Si nenorocirea este asupra lor. Din pacate, aceasta specie nu este pe cale de disparitie. Sunt multi cei care l-ar vrea pe Mesia, dar nu pe ACEST Mesia care cheama la spiritul saraciei.
Sa nu facem parte dintre ei! Sa ne pregatim de marea sarbatoare a Craciunului cultivand in inima noastra aceasta dispozitie care ne face "anawim ai Domnului". Aceasta este dispozitia inimii care i-a condus la Iesle atat pe Pastorii cei atat de saraci, cat si pe Magii cei atat de bogati. In inima lor, Domnul ocupa locul Sau: primul loc. Astfel, ei au avut dreptul sa il contemple, primii, pe Pruncul-Dumnezeu.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


17 Noi 2013, 14:02
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Aug 2009, 14:48
Mesaje: 239
Mesaj Re: Predica de astazi
Duminica Sfintei Familii - din predicile zilei:

„Putem spune că lecturile de astăzi sunt legate prin două cuvinte: promisiune şi credinţă.
Dumnezeu a promis lui Avraam o descendenţă numeroasă, iar acesta a crezut în promisiunea lui Dumnezeu, chiar şi atunci când a fost pus la grea încercare…

Spunem că astăzi familia trece printr-o criză profundă. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că soţii lipsiţi de credinţă, şi în consecinţă lipsiţi de ajutorul lui Dumnezeu, îşi calcă cu uşurinţă promisiunile…
* * *

Să ne punem cu toţii următoarele întrebări:
1. Familie, de unde vii?
2. Familie, de ce exişti?
3. Familie, încotro te îndrepţi?
Fiecare îşi poate răspunde singur la aceste întrebări…

În finalul predicii, preotul a răspuns astfel:
Familie, de unde vii? – Din Iubirea lui Dumnezeu.
Familie, de ce exişti? – Ca să dai mărturie despre Iubirea lui Dumnezeu.
Familie, încotro te îndrepţi? – Către Dumnezeu, Care este Iubire.


28 Dec 2014, 22:40
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România