Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul
Predica de astazi 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Predica de astazi
An după an, pericopele evanghelice se repetă. Ca și Apostolul. Consecința este că temele predicii sunt mereu aceleași. Și totuși, profunzimea de nesecat a Scrierii Sfinte, conjugată cu geniul omiletic al preoților lui Cristos, ne fac să nu ne plictisim niciodată de comentarii la parabole pe care aproape că le știm pe de rost. Dimpotrivă, simțim, de fiecare dată, un aer de noutate, mereu o nouă perspectivă pune în lumină ceva care ne era ascuns până atunci. Este, poate, și aici un aspect al dumnezeieștei providențe: o veche legendă spune că oamenii sunt capabili să treacă pe lângă comori fără să le vadă. O comoară se arată numai celui căreia îi este destinată și la un moment când acela este pregatit pentru ca să și-o aproprieze. Toți ceilalți, precum și destinatarul dacă se află în alt moment al vieții ori în altă dispoziție decât cea prescrisă, nu vor vedea decât cărbune acolo unde, de fapt, sunt diamante. Dacă există un adevăr în această credință populară, desigur că e un adevăr mult mai spiritual, care se referă la altfel de comori decât cele despre care citim în ziare.

Despre comorile spirituale pe care tocmai le-ați descoperit vă invit să scrieți pe acest topic. Despre harta pe care v-a pus-o în mâini preotul cu ocazia omiliei de duminica trecută. Nu texte, nu lucruri de tip „omilia Sf Ioan Gură de Aur despre...”, ori ce scrie în Catena Aurea cu privire la o parabolă ori alta. Din acestea găsim în bibliotecă, din acestea găsim și pe Interrete. Ci, relatări vii: lucruri cu adevărat senzaționale, comori pe care le-ați descoperit ascultând Cuvântul Domnului și învățătura preotului Său și pe lângă care ați trecut, poate de zeci de ori, văzând cărbune, ori chiar nevazând nimic până Duminica trecută.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


29 Sep 2013, 19:57
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
Duminică, 6 Octombrie; reproduc din memorie.

Istoria ultimelor câteva decenii este o istorie a eșecurilor succesive ale Bisericii. A încercat Papa și cu cei câțiva episcopi care îl urmează să facă ceva împotriva divorțului. Eșec. A încercat să facă ceva împotriva contracepției. Eșec. A încercat să facă ceva împotriva avorturilor. Eșec. Astăzi, se încearcă ceva împotriva „căsătoriilor” homosexuale. Se conturează, deja, un mare eșec. Dar, întrebarea se pune: de unde vin toate aceste eșecuri ? Toate aceste eșecuri trebuie să aibă o cauză, dar care ar fi aceasta ? Ei bine, cauza tuturor acestor eșecuri care au venit și vin unul după altul este aceea că, de la Conciliul Vatican II, s-a uitat legătura care există între sfânta învățătură și morală. Ceea ce li se spune oamenilor este ceva servit gata, ca și când nu ar exista o rădăcină doctrinară. Adevăratul motiv pentru care avortul este un păcat atât de grav este acela că privează un copil de vederea feței lui Dumnezeu și nu acela că femeia ar putea avea mai târziu depresii. Preoți, episcopi, ba chiar și papi, se tem să spună oamenilor adevărul. Recent, au avut loc mari manifestații împotriva așa-ziselor căsătorii homosexuale. Cei 2 sau 3 episcopi (mereu aceiași) care au luat parte la manifestații au dat interviuri. Ceea ce citim în presă este că ei au explicat, foarte frumos, ca există consecințe sociale de nedorit ale căsătoriei homosexuale. De asemenea, că homosexualii sunt adesea oameni cu suferințe psihologice, suferințe pe care asemenea lege le-ar putea întreține. Aceștia sunt printre puținii episcopi care susțin public valorile creștine ale Franței. Dar, mă întreb: ce sunt aceștia? Sociologi? Sau psihologi? Nu cumva sunt episcopi ai Atotputernicului Dumnezeu? Și atunci, de ce le e greu să spună ceva atât de simplu precum că asemenea legi sunt ofense teribile împotriva Celui Preaînalt? Și că, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie, vor atrage urgia lui Dumnezeu? Acestea sunt adevăratele motive pentru care Biserica se pronunță (ori ar trebui să se pronunțe) împotriva unei asemenea legi și nicidecum scăderea natalității ori autoîntreținerea cine știe căror tulburări de ordin psihologic. Ofensa adusă lui Dumnezeu este adevăratul motiv pentru care trebuie să evităm păcatul. Și legiferarea lui, cu atât mai mult. Ofensa adusă lui Dumnezeu este motivul pentru care ar trebui mai degrabă să ne tăiem o mână sau scoate un ochi decât să facem chiar și un singur păcat de moarte. Căci, de câte păcate este nevoie ca omul să-și piardă starea de grație și să ajungă damnat? De câte ori trebuie tăiat un fir electric de legătură astfel încât un bec să nu se mai aprindă? O singură dată. Un singur păcat de moarte și omul este decăzut din grația lui Dumnezeu. Cine vă spune altceva este un mincinos și este mai mult decât un mincinos: e un criminal pierzător de suflete. Și așa se pierd suflete și ajung necontenit în iad, „ca fulgii de zăpadă ce cad pe pământ”, după cum a arătat Sfânta Fecioară când a întredeschis iadul la Fatima.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


06 Oct 2013, 14:10
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 27 Aug 2009, 14:48
Mesaje: 239
Mesaj Re: Predica de astazi
Tot despre predica din 6 octombrie.
Eu nu pot să reproduc predica, redau numai ideea esenţială care mi s-a părut deosebită.
Toate lecturile vorbeau despre credinţă.
În Evanghelie (Luca 17), Isus îi dojeneşte pe Apostoli spunând: „De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui salcâm: dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta”. Apoi, aparent fără nici o legătură, trece la stăpânul care având o slugă la arat sau la păscut turme, atunci când se întoarce de la ţarină, nu o invită să se aşeze la masă, ci aşteaptă să fie el servit, după care va mânca şi slujitorul…
De câte ori auzeam acest fragment din Evanghelie, în mine se ridica o nedumerire… Isus începe aşa: „Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice… ”, iar eu mă aşteptam ca Isus să încheie, ca şi alte dăţi, cu : "voi să nu faceţi aşa !"
Ori iată că în predica de ieri am primit lămurirea:
Noi suntem slujitorii care trudim toată săptămâna, iar în ziua de odihnă, înainte de a ne aşeza la masă, se cuvine să mergem în casa Domnului, să aducem laudă Stăpânului nostru, să-I mulţumim şi să-L preamărim, apoi El ne va hrăni din abundenţă cu Cuvântul Său şi cu Trupul şi Sângele Său (după care ne vom ospăta şi cu bunătăţile pământeşti pe care tot de la El le avem).
Iar finalul, recunoscându-ne: „slugi netrebnice, pentru că am făcut doar ceea ce eram datori să facem”, ne îndeamnă la umilinţă, ne îndeamnă să fim conştienţi de faptul că venind în casa Domnului nu trebuie să-i judecăm sau să-i privim cu superioritate pe cei care nu o fac, pentru că noi nu am făcut ceva în plus, ci doar ceea ce eram datori să facem.

Şi încă un gând: cu atât mai mult noi, care prin harul lui Dumnezeu, avem posibilitatea de a veni zilnic la Masa Domnului, trebuie să fim plini de recunoştinţă şi de bucurie atâta timp cât putem să o facem, şi întăriţi în credinţă, să încercăm să suplinim cu rugăciuni şi adoraţie absenţa fraţilor noştri.


07 Oct 2013, 12:54
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
20 octombrie 2013:

Struțul este un animal al carui Q.I. nu este cu adevarat proportinal cu statura sa. Solutia sa la apropierea pericolului ilustreaza perfect acest lucru. A aseza capul in nisip pentru a nu vedea pericolul nu permite catusi de putin evitarea acestui pericol. Si totusi, intreaga mass-media, toti cei care au autoritate si chiar un anumit numar dintre clerici practica aceasta politica a strutului in ceea ce priveste pericolul de a cadea in iad.

De Ziua Tuturor Sfintilor (care se apropie), vom contempla Echipa Castigatoare si ne vom gandi la lupta pe care o avem de dus pentru a ramanea si a nu cadea in echipa perdanta. Sa examinam, deci, aceasta echipa perdanta. Cu adevarat, pericolul de a cadea acolo unde ne plaseaza fragilitatea noastra este real si mare.

In numeroase ocazii, Cristos a anuntat existenta iadului: la sfarsitul parabolei fecioarelor intelepte si fecioarelor nebune, atunci cand ultimele raman in tenebrele cele mai dinafara; in parabola pescarilor care ridica plasele si care triaza pestii, pastrandu-i pe cei buni si aruncandu-i pe cei rai: "Asa va fi la sfarsitul lumii...pacatosii vor fi aruncati in cuptorul cel arzator". In ceea ce il priveste pe servitorul neindurator, el este condamnat la tortura pana ce datoria sa va fi integral platita; or, datoria pacatului este infinita...Pe urma, mai avem ceea ce citim la sfarsitul anului liturgic: despre sfarsitul lumii si despre Judecata cea de pe urma. Damnatii vor merge la ispasirea eterna.

Contrar a ceea ce pare sa sustina von Balthasar, infernul nu este gol si nici portile lui nu au fost sparte. Cutare prelat si unii discipoli ai lui se joaca de-a v-ati ascunselea si mimeaza confuzia dintre infern si iad. Primul este locul ispasirii eterne, celalalt este locul inferior in care dreptii Vechiului Legamant se aflau in asteptarea Redemptiunii pentru a fi eliberati de acolo. Vorbind despre Ziua Judecatii, Cristos ne spune despre damnati: acestea nu sunt existente virtuale. Cand El ne spune ca sunt multi chemati, dar putin alesi, cuvintele Lui nu sunt asa, niste cuvintele. Lucifer si toti ingerii cazuti vor fi cu siguranta acolo spre a fi in mod constant pedepsiti pentru rebeliunea lor contra lui Dumnezeu. Sa nu se supere spiritele sucite care ar vrea sa il reabiliteze pe Iuda Iscarioteanul, dar acest nenorocit este in mod cert in infern pentru ca, daca ar fi ca in final sa ocupe ultimul loc in Cer, ar fi fost un lucru foarte bun pentru el sa se fi nascut: dar nu aceasta este ceea ce dumnezeiescul Salvator a spus. La Fatima, copiii i-au vazut pe cei care sunt deja acolo fiindca au murit in stare de pacat de moarte.

Dar, ce este infernul ? Mai intai, este un loc de detentie: damnatii nu mai au nici cea mai mica libertate. Si nici Lucifer nu mai comanda acolo.

Trei mari torturi sunt date de justitia divina. Mai intai, acolo, damnatii sunt privati de Dumnezeu. Ei se afla in intunericul gros al inteligentei, fiindca au fost creati ca sa Il vada pe Dumnezeu, Lumina Eterna, de care sunt privati pentru totdeauna. Ei se afla in disperarea absoluta din cauza caracterului etern al pedepsei si a faptului ca nimeni, niciodata, nu va iesi din infern. Ei se afla intr-o absenta totala a iubirii, de acum incapabili de cea mai mica miscare a iubirii, ei se urasc pe ei insisi precum si pe toti pe care i-au iubit. Fiindca, precum in parabola...[aici am pierdut putin sirul] li s-a luat si putinul lucru pe care l-au agonisit.

Damnatii mai sunt rosi si de o remuscare sterila. Este in intregime prezenta in spiritul lor intreaga lor culpabilitate si isi repeta indefinit intr-o turbare niciodata calmata "din vina mea!". Inspaimantator vierme al culpabilitatii si al remuscarii sterile: roade sufletul si nu moare niciodata.

In sfarsit, damnatii sunt torturati prin acele simturi si facultati pe unde au pacatuit. O teribila tortura chinuie simturile lor fara a se opri niciodata. Focul infernal exista si nu se stinge niciodata.

Dar, daca infernul este atat de inspaimantator, atunci cum de Dumnezeu, care este atat de bun, a putut sa-l creeze si cum de precipita acolo pe damnati ? Pentru ca Dumnezeu este perfect. Dumnezeu, care este infinit de bun si infinit de drept, este si Maiestatea infinita. Pacatul este o ofensa a carei gravitate este proportionala cu demnitatea celui ofensat. In ochii lui Dumnezeu, gravitatea pacatului este infinita. Dumnezeu nu ar fi drept daca nu ar cere reparatie. Care fiinta omeneasca, limitata, ar putea plati un pret de valoare infinita ? Iata pentru ce Cuvantul S-a incarnat si a operat Redemptiunea. El a suferit ca om si a dat o valoare infinita suferintei Sale ca Dumnezeu. Pretul rascumpararii noastre se afla la picioarele Crucii. Cei care accepta sa mearga acolo si sa sape acolo, aceia sunt pe calea Salvarii. Cei care au refuzat pana la sfarsit, au ramas cu aceasta datorie infinita de platit. Torturile iadului cele mai oribile nu ar ajunge ca sa plateasca datoria nici a unui singur pacat de moarte daca infernul ar fi temporar. Este caracterul etern al ispasirii cel care restabileste ordinea si satisface dreptatea lui Dumnezeu. Abia astfel, reparatia eterna este proportionala cu ofensa infinita.

Sa stam linistiti! Daca politica strutului este total ineficienta, in schimb infernul este usor de evitat. Desigur, suntem, totusi, prea slabi pentru asemenea lupta si se intampla adesea sa pacatuim. Dar Cristos, prin meritele Sale infinite, ne ofera o sursa inepuizabila de gratie prin rugaciune si Sacramente. Gratia Sa este ceea ce ne da vigoare in lupta si capabilitate de a ne stapani sufletul si trupul prin virtutile crestine. Sa ne folosim des de Sacramente, sa ne rugam cu asiduitate si nu vom avea a ne teme de infern: vom face parte din Echipa Castigatoare.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


20 Oct 2013, 21:06
Profil
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 03 Ian 2010, 15:56
Mesaje: 75
Mesaj Re: Predica de astazi
Non sum dignus scrie:
20 octombrie 2013:



Dar, ce este infernul ? Mai intai, este un loc de detentie: damnatii nu mai au nici cea mai mica libertate. Si nici Lucifer nu mai comanda acolo.

Trei mari torturi sunt date de justitia divina. Mai intai, acolo, damnatii sunt privati de Dumnezeu. Ei se afla in intunericul gros al inteligentei, fiindca au fost creati ca sa Il vada pe Dumnezeu, Lumina Eterna, de care sunt privati pentru totdeauna. Ei se afla in disperarea absoluta din cauza caracterului etern al pedepsei si a faptului ca nimeni, niciodata, nu va iesi din infern. Ei se afla intr-o absenta totala a iubirii, de acum incapabili de cea mai mica miscare a iubirii, ei se urasc pe ei insisi precum si pe toti pe care i-au iubit. Fiindca, precum in parabola...[aici am pierdut putin sirul] li s-a luat si putinul lucru pe care l-au agonisit.

Damnatii mai sunt rosi si de o remuscare sterila. Este in intregime prezenta in spiritul lor intreaga lor culpabilitate si isi repeta indefinit intr-o turbare niciodata calmata "din vina mea!". Inspaimantator vierme al culpabilitatii si al remuscarii sterile: roade sufletul si nu moare niciodata.

In sfarsit, damnatii sunt torturati prin acele simturi si facultati pe unde au pacatuit. O teribila tortura chinuie simturile lor fara a se opri niciodata. Focul infernal exista si nu se stinge niciodata.



Şi, să nu uităm că şi copii morţi fără botez, vor merge tot acolo, pentru a fi pedepsiţi. Aşa învaţă dogma Bisericii Catolice, care este infailibilă.

Apropo, în altă parte vă exprimaţi speranţa că, poate, unii vor ieşi din infern. Deci, care să fie ?


22 Oct 2013, 13:15
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
MihaiG scrie:

Şi, să nu uităm că şi copii morţi fără botez, vor merge tot acolo, pentru a fi pedepsiţi. Aşa învaţă dogma Bisericii Catolice, care este infailibilă.


Mai precis, dogma Bisericii Catolice, care este infailibila, invata ca botezul este o conditie a mantuirii inteleasa ca viziune beatifica. Cea mai scurta si limpede forumulare a acestei dogme a necesitatii botezului pe care am intalnit-o apartine chiar capului Bisericii Catolice: "Adevarat, adevarat spun voua, ca de nu se va naste cineva din apa si din duh, nu va intra in imparatia cerurilor". Niciun catolic nu indrazneste, sau nu ar trebui sa indrazneasca, sa contrazica invatatura acestui Arhiereu. Atat este de important botezul, incat acest Arhiereu a cerut botezul pentru El Insusi, desi a fost singurul om (alaturi de mama Sa) care nu avea a se boteza, fiind in stare de gratie din momentul conceptiei. Mai mult, a mers si a botezat el insusi pe cei care Il urmau (Ioan 3:22). De asemenea, printre primele porunci pe care le-a dat urmasilor sai, primii 12 episcopi catolici, au fost: "mergeti", "botezati" si "invatati". De aceea, pana in ziua de astazi, Biserica lui Cristos a indeplinit si continua sa indeplineasca aceasta porunca, traind cu sentimentul unei anumite urgente a convertirii. De aceea catolicii, cel putin catolicii traditionalisti, isi boteaza copiii la varste foarte fragede, fiindca Domnul lor le-a spus ca daca cineva nu se va boteza, atunci nu se va mantui. Tot de aceea, fiecare catolic, cel putin fiecare catolic traditionalist, stie inca de la cateheza adolescentei ce are de facut daca un nebotezat s-ar afla intr-un pericol de moarte si niciun preot nu ar fi aproape.

Citat:
Apropo, în altă parte vă exprimaţi speranţa că, poate, unii vor ieşi din infern. Deci, care să fie ?


In predica pe care am reprodus-o, mai in partea de inceput, gasiti distinctia intre "infern", ca loc (sau stare) a torturilor infernale si eterne si "iad", ca loc (sau stare) de asteptare, in care sufletele dreptilor nebotezati, desi nu pot beneficia de viziunea beatifica, nu sunt nici chinuite de focul cel vesnic. Din acest iad se poate iesi, din moment ce unii au iesit. Domnul nostru, in cele trei zile (o zi si doua capete) cat a stat cu trupul in mormant, a coborat in acest iad, lucru pe care il marturisim in Crezul Baptismal si a anuntat celor aflati acolo, unii de mii de ani, eliberarea lor. Intr-un astfel de limb asemanator limbului patriarhilor coboara si copiii nebotezati. Ei poate ca se afla intr-o stare de fericire naturala asemanatoare celei de pe pamant in care se joaca ori ganguresc ori canta. In schimb noi, care stim (banuim mai bine spus) diferenta enorma intre fericirea de pe pamant si fericirea supranaturala pregustata in unele momente (de exemplu in cadrul Sfintei Misse), stim ca sunt lipsiti de ceva cu mult mai bun. Ne pare rau cand un copil moare, desi el se juca si era OK. Ne pare rau, fiindca stim ca nu a gustat fericirea mult mai plina a varstei adulte. Cu atat mai rau ar trebui sa ne para de copiii care nu vor avea parte de fericirea pentru care a fost omul proiectat: vederea Luminii celei Neinserate. Ei bine, din ACEST iad speram ca, poate, odata si odata, nebotezatii (copii ori adulti care nu au pacate personale de moarte) vor fi eliberati. Nu putem fi siguri, nu ni s-a revelat acest lucru, dar nu ni s-a revelat nici ca dupa Judecata de Obste va mai exista ceva in afara de Paradis si Iezerul de Foc. Or, in Iezerul de Foc nu pot ajunge, fiindca dupa Judecata de Apoi ei nu pot ajunge intr-o stare mai proasta decat dupa Judecata individuala.

In speranta ca ajuta,
M.D.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


23 Oct 2013, 01:28
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
27 Octombrie 2013 (reproduc din memorie):

"In fiecare an, de Sarbatoarea Cristos Regele, auzim predici si citim cuvantari, de regula centrate pe ideea ca Domnul Cristos trebuie sa fie un rege in inima noastra. Nu acesta este sensul sarbatorii, sau nu acesta este intregul ei sens. Dar, sa trecem. Dupa aceste predici si cuvantari, multi credinciosi sunt, insa, nelamuriti: ce ar putea sa insemne, mai exact, "sa il instituim pe Cristos rege in inima noastra ?". De fapt, este foarte simplu. "Rege", adica sa aiba intaietatea. Cutare politiciana americana, declarand ca, personal, nu este sustinatoare a avorturilor, dar ca in public voteaza pentru "dreptul femeilor asupra propriului corp" dovedeste ca nu l-a instituit pe Cristos rege in inima ei. Cand dam intaietate popularitatii, ori disciplinei de partid, ori presiunilor de orice fel, actionand in contra a ceea ce ne invata Cristos, inseamna ca nu pe El, ci pe altcineva il avem rege al inimii noastre. Cand cutare cardinal din Franta declara ca "Biserica este legitima numai daca se subordoneaza legilor Republicii", dovedeste, prin aceasta declaratie care frizeaza erezia, ca nu il are pe Cristos rege in inima lui. Fiindca nu asta este ceea ce invata apostolii, ci ei spun ca "de Dumnezeu trebuie sa ascultam mai mult decat de oameni". Ei bine, exact asta inseamna sa il avem pe Cristos rege in inima noastra. La fel si noi: daca vom da intaietate banilor, ori carierei, ori faimei, ori ceea ce numim de multe ori "realizare personala", inseamna ca nu Cristos ocupa primul loc, nu Lui i se face inima noastra tron.
Deci, iubiti credinciosi: asta este ceea ce Biserica intelege prin "a il avea pe Cristos rege in inima noastra": in toate cate le facem si in toate zilele vietii noastre si nu doar Duminica cand mergem la Sf Missa, sa Ii dam Lui intaietate inainte de oricine si de orice."

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


28 Oct 2013, 10:40
Profil
Membru Junior
Avatar utilizator

Membru din: 29 Aug 2013, 18:48
Mesaje: 8
Mesaj Re: Predica de astazi
lasa ca de politicianca aia are Dumnezeu grija.


28 Oct 2013, 20:05
Profil WWW
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Re: Predica de astazi
Acum mai bine de 100 de ani, Titanicul facea prima sa traversare a Atlanticului. In acest vapor se suprapuneau toate straturile societatii britanice, acolo se traia precum pe pamant ferm, impreuna cu toate ipocriziile, turpitudinile, valorile protestantismului si franc-masoneriei. Ei bine ! Chiar si dupa socul fatal cu aisbergul, aceasta societate contunua sa traiasca exact ca si cand nimic nu se intamplase, in vreme ce multi vor descoperi o moarte atroce la doar o ora dupa aceea. Cat de multi sunt cei care au pierdut minutele pretioase in care si-ar fi putut salva viata!
Tot asa sunt si nesabuitii de toate varstele si de toate conditiile sociale care refuza sa vada realitatea unei catastrofe iminente. Domnul nostru asociaza ruina Ierusalimului cu Sfarsitul Lumii, fiindca schema este aceeasi. Dreptii vad semnele precursoare si isi iau masurile de siguranta. Raii ar putea sa le vada si ei, dar se orbesc pe ei insisi si refuza sa ia masurile salutare, mergand direct catre catastrofa si moarte. Atunci cand Titus si Vespasian distrug Ierusalimul in anul 67, nu mai era nici macar un singur crestin in oras. Nu mai erau decat nefericitii adunati de prin toata Iudeea de fanatismul preotilor lor si doctorilor Legii, care se opuneau cu incapatanare lui Dumnezeu.
Cat de mult ar trebui sa ne dea de gandit acese lucruri in vremea de astazi! In vreme ce o majoritate de catolici este condusa la erezie si la apostazie de catre un inalt cler careia i se aplica acest blestem al Domnului nostru: "nenorocire voua, fariseilor, fiindca aveti cheile! Nu numai ca nu intrati voi, dar mai si impiedicati pe altii sa intre!". Da! Este o urgenta sa ne punem la adapost de Urgia care vine ca urmare a celor trei concupiscente: orgoliul, avaritia si senzualitatea.
Cu adevarat, semnele premonitorii sunt graitoare! "Se va vedea uraciunea pustiirii in Templul lui Dumnezeu cel Sfant". Or, de la sfaristul anilor 60, vedem in toata lumea aceste inovatii liturgice care nu inceteaza sa Il blasfemieze pe Dumnezeu si sa Il ultragieze prin multe feluri de sacrilegiu. Vom vedea si falsele aparitii prezise. Vi se va spune ca Domnul Cristos este pe aici sau pe acolo: sa nu credeti nimic, nici macar sa nu mergeti acolo, fiindca vor fi vrajitori spectaculari capabili sa-i rataceasca chiar si pe cei alesi daca s-a rputea! Incapatanatii care vor crede tot si orice, de la Dozulé la Fréchou, trecand prin Medjugorje, Escurial si Garabandal, aceia se vor epuiza in van si aceia nu vor fi pregatiti.
Fiindca vor veni, marile nenorociri si cataclisme anuntate si vai de acela care nu va fi docil lui Dumnezeu in pregatirea lui! Degeaba va face gargara sfanta, degeaba se va incuia in fundul pivnitei lui cu o mare rezerva de apa minerala, de sare sfintita, de lumanari sfintite si de alimente conservate: nu asta il va salva, fiindca toata Creatia va fi data peste cap. Urgenta momentului nu va fi salvarea vietii pamantesti, ci salvarea vietii eterne.
Putinii supravietuitori ai cataclismelor Sfarsitului vor auzi atunci Trompetele Judecatii de Apoi. Ei vor vedea cum oase disparate se aduna in schelete, cum corpurile defunctilor se vor forma din nou, splendide sau monstruoase, dupa cum merita. Ei insisi se vor vedea transformati intr-o clipa si toata umanitatea se va aduna in Valea lui Iosafat. Acolo, Fiul lui Dumnezeu, in gloria Sa eterna, avand Crucea Sa victorioasa, va veni pe nori ca sa transeze: la dreapta pe cei alesi, la stanga pe cei reprobati.
Ne spune Sfantul Vasile cel Mare: "cand va cuprinde dorinta de a pacatui, as vrea sa va ganditi la acest Tribunal infricosator si teribil al lui Cristos. Acolo, toata creatura va aparea in picioare si tremurand de glorioasa Sa aparitie. Acolo, adusi unul cate unul, vom da cont de faptele vietii noastre".
Cat de redutabil este aceasta Judecata, fiindca va fi suverana si fara apel!
Acolo, orgoliosii, vanitosii, suspiciosii, vor fi umiliti, ridiculizati, aratati in toata josnicia lor. Iar umilii vor fi glorificati si onorati pentru grandoarea inimii lor.
Acolo, avarii, lacomii, invidioasii, egoistii vor fi dezgoliti de toate ale lor, pierzand orice satisfactie, vazandu-se cufundati in cea mai inspaimantatoare solitudine, in mizeria absoluta. Acolo, generosii, altruistii, devotatii, cei care au avut inima buna vor primi insutit tot binele pe care l-au facut si vor primi mostenirea Paradisului.
Acolo, raii si toti cei care dauneaza aproapelui lor, aceia care se lasa dominati de caracterul lor ultragios si manios, se vor vedea paralizati de mania lui Dumnezeu. Ei se vor vedea livrati urii eterne a damnatilor si demonilor, expusi astfel unei torturi fara oprire. Dar cei blanzi, artizanii pacii, milostivii, ei vor primi deliciile cele mai minunate al Inimii lui Isus.
Acolo, mincinosii, sperjurii si calomniatorii vor fi arsi cu focul Dreptatii revoltate a lui Dumnezeu. Dar cei care au folosit limba lor pentru a spune adevarul, se vor satura cu adevarata fata a lui Dumnezeu.
Acolo, impurii vor fi transformati in monstri respingatori si arzand, conform cu imaginea propriului lor suflet. In acelasi timp, inimile pure se vor vedea invesmantate cu o frumusete apropiindu-se de cea a Sfintei fecioare si il vor vedea pe Dumnezeu fata catre fata.

Iata miza! Iata de ce trebuie sa ne pregatim! Atunci, apa de care avem nevoie este purificarea prin sfantul sacrament al penitentei, facand bune spovezi. Hrana care ne trebuie este data de cuminecarile cu vrednicie care umplu inima noastra cu iubirea dumnezeiasca. Lumina care ne trebuie este lumina Credintei, pentru a fi demni sa intram in Lumina Beatifica.

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


03 Noi 2013, 13:05
Profil
Membru activ
Avatar utilizator

Membru din: 03 Ian 2010, 15:56
Mesaje: 75
Mesaj Re: Predica de astazi
Ca de obicei (ne-am obişnuit deja), o predică având drept mesaj, specific pentru secta "tradiţionalistă": "să vă fie frică, să vă fie groază, să vă înspăimântaţi şi să temeţi de Dumnezeu".

Accentul pus pe înspăimântătoarea solitudine, pe mizeria absolută, pe ura eternă a damnaţilor şi a demonilor, pe tortura fără oprire, pe focul dreptăţii revoltate a lui Dumnezeu (suprema aberaţie: Eu, Dumnezeu, care sunt veşnic, atotputernic şi atotştiutor, sunt revoltat de ceea ce tu, creaţia mea - despre care am ştiut din veşnicie ce vei face, ai făcut).

Ca să fac o legătură cu discuţia despre lagărele de exterminare naziste şi cu opiniile pe care le-aţi exprimat acolo; iată un exemplu alegoric despre gândirea "tradiţionalită" cu privire la dreptatea divină (în viziune "catolică", "tradiţionalistă"):

A. Dumnezeu (dumnezeul "tradiţionaliştilor") îl trimite pe evreul Shlomo la Auschwitz, împreună cu soţia şi copii lui (din dragoste pentru Shlomo, evident, nu din vreun alt motiv).

B. Evreul Shlomo constată că nemţii (creştini catolici, sau creştini protestanţi) i-au gazat şi apoi i-au ars în crematoriu pe soţia şi pe copii lui.

c. Ca urmare, evreul Shlomo nu se converteşte la creştinism.

Faţă de cele de mai sus, reacţia dumnezeului dumneavoastră, domnule Dragomir (sau a preotullui "catolic" şi "tradiţionalist") care a emis predica pe care ne-o prezentaţi, este cam aşa:

"Dumnezeu, care din dragoste pentru Shlomo l-a trimis pe el şi pe familia sa la Auschwitz şi a îngăduit ca familia lui Schlomo să se sufoce cu Zyclon B şi apoi să ardă ca nişte lemne în sobă, se simte revoltat de faptul că Shlomo, în urma acestor evenimente, nu s-a convertit la creştinism".

Ca urmare, îl va trimite pe Shlomo acolo unde a ajuns şi soţia sa, ba chiar şi copii (după cum ne învaţă "Cantate Domino"), adică în Iad, la torturile veşnice.

Domnule Dragomir, vă mai întreb o dată: în ce fel de divinitate credeţi ?


03 Noi 2013, 18:03
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 15 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România