Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 5 mesaje ] 
Evanghelia dupa Marcu 
Autor Mesaj
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 28 Mai 2006, 18:35
Mesaje: 2499
Locaţie: Ploiesti
Mesaj Evanghelia dupa Marcu
In Ploiesti, incerc sa propun credinciosilor greco-catolici, o introducere la Evanghelia dupa Marcu. Daca aveti bunavointa, va invit si pe dumneavoastra, pe calea forumului, la citirea unora dintre aceste referinte, evident, le si putem aprofunda, daca sunt doritori.

In primul rand, ar fi nevoie de o lecturare a acestei Evanghelii - cea mai scurta dintre cele patru. Eu va propun sa cititi intreaga aceasta Evanghelie pe parcursul unei saptamani, citind in fiecare zi cate trei capitole, dar, evident, puteti sa va faceti propriul program de lectura, iar pentru cei mai sarguinciosi, as propune chiar o lectura-continuata. in total ar putea fi vorba de 2 ore de lectura, sau chiar mai putin.

Lectura placuta.

_________________
Cu iubire in Hristos,
Pr. Ivan O. Radu, Ploiesti - Prahova


05 Iun 2011, 19:12
Profil
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 28 Mai 2006, 18:35
Mesaje: 2499
Locaţie: Ploiesti
Mesaj Re: Evanghelia dupa Marcu
Evanghelia dupa Marcu


I. Introducere


1. Importanţa lecturii biblice.

Biserica <<îndeamnă foarte stăruitor pe toţi creştinii (...) ca, prin citirea deasă a dumnezeieştilor Scripturi, să-şi însuşească ,,înalta cunoaştere a lui Isus Cristos” (Fil 3,8). Într-adevăr ,,necunoaşterea Scripturilor înseamnă necunoaşterea lui Cristos” (Sfântul Ieronim).>>

Proclamarea Scripturii în cadrul Sfintei Liturghii, conform ritului bizantin

Lectura Evangheliei după Marcu în timpul unei săptămâni

2. Suportul scrierii, în perioada apostolică

Papirusul (gr. chartes, hârtie de papirus: 2 In 12). Procedura confecţionării şi depozitării papyrus-urilor

Hârtia de papirus se obţinea din tulpina trestiei „papyrus”, care creştea în cantităţi mari în ţinutul mlăştinos de la vărsarea Nilului. [...] Cu ajutorul unor cuţite fine, tulpinile plantei erau curăţate de coaja lor, tăiate la o lungime de 40-50 cm, iar măduva moale era tăiată în bucăţi lungi şi subţiri sub forma unor panglici. Fâşiile erau apoi aşezate una lângă alta pe o suprafaţă tare de lemn, suprapunându-se puţin la un capăt. În mod similar, mai multe bucăţi erau aşezate transversal, una peste alta...lipindu-se una de cealaltă prin simpla lovire a lor cu un ciocan de lemn.
Pentru scrieri mai mari, foile de papirus se lipeau una de marginea dreaptă a celeilalte, dând aspectul unei panglici, numită „volumen”, ce se rulau pe un băţ rotund, se lefau cu curele şi se păstrau în cutii special construite .

Pergamentul (gr. membrana, pergament: 2Tim 4,13). Procedura confecţionării şi depozitării papirusurilor

Pergamentul era pregătit din piei de capră, oaie, viţel sau antilopă. Pielea se rădea pe ambele părţi, se argăsea şi apoi se vopsea în diferite culori. Pergamentul era mult mai scump decât hârtia de papirus, însă avea avantajul că era mai durabil, se putea scrie pe ambele feţe, putându-se şterge sau corecta, dacă era nevoie. Pergamentul se putea îndoi în trei sau patru foi, formând un caiet, numit ,,tetras”. Mai multe caiete formau un volum sau codice. Învelitoarea codicelui se făcea dintr-un material mai rezistent, de obicei din lemn învelit în piele sau stofă preţioasă .

3. Criteriile canonicităţii scrierilor Noului Testament

Apostolicitatea: Scrierile NT sunt numite apostolice deoarece au fost scrise de Apostoli, fie direct, fie mijlocit. Canonul NT se încheie cu perioada apostolică .

Inspiraţia: Sfânta Scriptură privită în general, cuprinde Revelaţia lui Dumnezeu, cuvâtul pe care Acesta l-a adresat neamului omenesc în vederea mântuirii, transmis mai întâi pe cale orală şi fixat apoi, mai târziu, în scris. Această fixare în scris a Revelaţiei s-a făcut sub influenţa Spiritului Sfânt, adică prin inspiraţie, care este, aşadar, acţiunea Spiritului Sfânt de iluminare a agiografului, care transpune în scris Revelaţia divină .

4. Prezentarea celor mai răspândite ediţii româneşti ale Noului Testament:

Noul Testament, Tradus şi adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, Paris 1992, preferat de către greco-catolici

Noul Testament, Ed. Sapientia Iaşi 2005 – preferat de către romano-catolici

Biblia, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1995 – preferat de către ortodocşi

Sfânta Scriptură – Ediţia Cornilescu – prefertat de către denominaţiunile creştine neo-protestante.

_________________
Cu iubire in Hristos,
Pr. Ivan O. Radu, Ploiesti - Prahova


05 Iun 2011, 19:13
Profil
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 28 Mai 2006, 18:35
Mesaje: 2499
Locaţie: Ploiesti
Mesaj Re: Evanghelia dupa Marcu
Din pacate, nu am reusit sa copiez si trimiterile din notele de la subsolul paginii, dar va asigur ca am mentionat sursele de unde m-am inspirat. :)

_________________
Cu iubire in Hristos,
Pr. Ivan O. Radu, Ploiesti - Prahova


05 Iun 2011, 19:16
Profil
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 28 Mai 2006, 18:35
Mesaje: 2499
Locaţie: Ploiesti
Mesaj Re: Evanghelia dupa Marcu
II. Autorul, data şi locul compunerii.
În cuprinsul Evangheliei nu avem referinţe la numele autorului. Desemnarea „după Marcu” este adăugată mai târziu . Această atribuire reflectă probabil identificarea, existentă în perioada patristică, dintre autorul acestei Evanghelii şi Ioan Marcu (Fapte 12,12.25; 13, 5-13; 15, 37-39; Col 4,10; Fm 24; 2Tim 4,11). Chiar dacă Marcu este prezentat de obicei ca tovarăş de călătorie a lui Pavel, 1Pt 5,13 îl descrie ca pe un colaborator a lui Petru („Marcu, fiul meu”).
Prima afirmaţie explicită despre Marcu în care i se atribuie această Evanghelie, ne vine de la Papias din Hierapolis (începutul secolului II, citat de Eusebiu, HE 3,39,15): „Marcu, ajungând interpret a lui Petru, a scris cu grijă cele ce şi-a amintit, deşi nu în ordine, despre lucrurile spuse sau făcute de Domnul”. Pe baza declaraţiei lui Papia şi pentru confirmarea acesteia din partea altor scriitori creştini din primele secole, Evanghelia a doua este atribuită în mod tradiţional lui Marcu „interpretul lui Petru” şi Evanghelia aceasta este considerată a fi fost scrisă la Roma, după moartea lui Petru, în jurul anilor 64-67 d.Hr.
Chiar dacă tradiţia patristică este unanimă în atribuirea acestei Evanghelii lui Marcu , unele probleme referitoare la mărturia lui Papias ne sugerează prudenţă în a considera Mc. drept „Evanghelia lui Petru”. Ce înseamnă „interpret” (hermēneutēs)? Comentariul referitor la ordinea materială este o justificare pentru diversitatea existentă între Evanghelii? De ce Papias a continuat insistând asupra exactităţii şi adevărului acestei Evanghelii? Desigur, aceste probleme nu ne îndeamnă să abandonăm întru totul mărturia lui Papia: oricum, ele constituie un avertisment să nu ne punem o speranţă copilărească în această mărturie. Petru apare în numeroase episoade ale Evangheliei şi ar putea fi un izvor de informaţii referitoare la cuvintele şi faptele lui Isus. Totuşi, ca principiu interpretativ, nu este nevoie să insistăm prea mult asupra presupunerii că Petru ar fi fost unicul, sau cel puţin principalul canal de acces spre ministerul public a lui Isus.
Că Marcu ar fi scris la Roma, se deduce nu doar din Papia ci şi din numeroase barbarisme latine prezente în textul grecesc şi din atmosfera de persecuţie iminentă ce străbate Evanghelia. Dat fiind faptul că Mc 13 nu presupune distrugerea Templului din Ierusalim, rezultă că Evanghelia a fost scrisă cu mare probabilitate înainte de anul 70 d.Hr. O identificare a locului compunerii ca fiind Roma, în jurul anilor 70 d.Hr. pare să fie cea mai bună, deoarece în acea vreme comunitatea creştină trăia tensiunea persecuţiei şi privea spre începutul revoltei din Palestina ca spre un potenţial izvor de suferinţe pentru creştinii iudei (dar poate şi pentru cei dintre neamuri) din Roma.

_________________
Cu iubire in Hristos,
Pr. Ivan O. Radu, Ploiesti - Prahova


05 Iun 2011, 19:17
Profil
Preot
Avatar utilizator

Membru din: 28 Mai 2006, 18:35
Mesaje: 2499
Locaţie: Ploiesti
Mesaj Re: Evanghelia dupa Marcu
III. Structura literară şi conţinutul.

Evanghelia după Marcu prezintă o precisă structură geografico-teologică. Călătoria dinspre Galileea spre Ierusalim reprezintă aspectul geografic. După prolog (1,1-15), prima jumătate a Evangheliei descrie activitatea lui Isus în Galileea şi în împrejurimi (1,16-8,21). Cea de-a doua jumătate se concentrează asupra Ierusalimului: călătoria de la Galileea la Cetatea Sfântă (8,22-10,52), acţiunile simbolice şi învăţătura din prima parte a săptămânii patimilor din Ierusalim (11,1-13,37) precum şi pătimirea şi moartea în aceeaşi localitate. S-ar putea vedea un fel de opoziţie narativă între Galileea şi Ierusalim (acceptare versus respingere, ordine versus haos), chiar dacă o asemenea lectură nu poate fi aplicată în mod mecanic.
Deşi lexicul lui Mc este relativ sărac , aspectul teologic ce este evidenţiat de structura Evangheliei sale pune în lumină autoritatea (exusía) lui Isus. O dată ce am aflat cine este Isus (1,1-15), noi vedem cum autoritatea sa este oglindită prin cuvinte şi fapte (1,16-3,6), apoi vedem refuzul poporului său (3,7-6,6a), precum şi neînţelegerile asupra sa în care cad chiar ucenicii săi (6,6b-8,21). În timpul călătoriei către Ierusalim (8,22-10,52), Isus clarifică natura autorităţii sale şi descoperă consecinţele acestei autorităţi pentru ucenicii săi. La Ierusalim întâlneşte opoziţie faţă de învăţătura sa (11,1-13-37) şi îşi găseşte o crudă şi tragică moarte prin mâna celor ce resping autoritatea sa (14,1-16,8).
Cu suprapunerea acestei teme geografico-teologice peste izvoarele materialului său, Marcu a creat genul literar Evanghelie. Pavel şi alţi creştini foloseau termenul euanghélion, „evanghelie” în sensul de „bună-vestire” despre lucrarea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Întrucât este primul care a scris o prezentare ordonată a ministerului lui Isus, Marcu ne apare ca şi creatorul unui model urmat şi dezvoltat de către alţi evanghelişti.
Marcu avea la dispoziţia sa diferite genuri de tradiţii: ziceri, parabole, controverse, povestiri despre vindecări şi despre alte minuni, şi probabil o naraţiune despre patima lui Isus. Unele dintre aceste tradiţii au putut fi grupate: controversele (2,1-3,6), parabola seminţei (4,1-34), minuni (4,35-5,43), etc. Marcu a dat o ordine şi un cadru acestor ziceri şi fapte, legându-le între ele, şi însăilând totul cu diferite comentarii ale sale, spre bucuria cititorilor săi.
Marcu a scris Evanghelia sa pentru a face mai profundă credinţa membrilor comunităţii sale. Arătându-le acestora în ce fel tradiţiile despre Isus se referă la credinţa lor în sensul mântuitor al crucii şi învierii, evanghelistul îi pregăteşte să facă faţă persecuţiei şi să reziste la tentaţiile din mediul lor. Totodată, prin scrierea sa, Marcu, a păstrat amintirile lui Petru şi a altor martori oculari, a combătut o falsă cristologie sau alte erezii ale vremii, a întocmit o carte de pomenire în rânduiala cultului creştin şi a subliniat materialul ce putea fi folosit la Liturghia baptismală sau în perioada pascală.
Prin afirmarea teoriei celor două izvoare (Mk=Marcu şi Q=izvor) care stau la baza celor trei Evanghelii sinoptice, mai ales prin opera lui H.J. Holtzmann (1901), Evanghelia după Marcu este considerată de critica-istorică Evanghelia cea mai veche şi sursa principală pentru partea narativă din Evangheliile după Matei şi după Luca.
Sursa Q, considerată cea mai veche, se limita la transmiterea zicerilor lui Isus, însă în mod esenţial kerigmatic, aproape deprinzând mesajul de situaţia istorică în care s-a născut. Mc împleteşte în lucrarea sa aspectul didactic cu elementul narativ, chiar dacă nu îşi propune să facă o muncă de istoric, ci una de „evanghelist”: el se preocupă să transmită cu fidelitate tradiţiile anterioare, pentru a încuraja şi întări credinţa comunităţilor creştine încercate de primejdia persecuţiilor .
În concepţia tradiţională, Marcu, numit şi Ioan, este considerat a fi fiul Mariei şi nepotul lui Barnaba (Col 4,10). Marcu este numele roman, iar Ioan este numele evreiesc. Locuia în Ierusalim. Se pare că în casa lor a săvârşit Mântuitorul Cina cea de Taină. În orice caz, Marcu făcea parte din numărul celor şaptezeci de ucenici aleşi, după cei doisprezece apostoli (Lc 10,1). El era tânăr când a urmat pe Isus în Grădina Gheţimani (Mc 14,51). În unele texte este numit Marcu, în altele, Ioan-Marcu, iar în altele numai Ioan, ca în Fapte 13,5;13 .
După o veche tradiţie, Marcu, ca şi Barnaba, ar fi aparţinut unei vechi familii preoţeşti, din tribul lui Levi. Se vede că era orfan de tată, de vreme ce se vorbeşte numai de Maria, mama lui Marcu, a cărei casă servea de biserică. În această casă se adunaseră şi se rugau „fraţii” pentru eliberarea lui Petru din temniţă (Fapte 12, 7; 12) şi aici a venit el când l-a eliberat îngerul (Fapte 12, 7-25).
Marcu şi-a început activitatea misionară cu Pavel şi Barnaba în prima lor călătorie misionară (Fapte 12,25; 13, 43-45). Din Antiohia Pamfiliei se întoarce la Ierusalim, unde devine colaboratorul apostolului Petru. Este prezent la Sinodul Apostolic, apoi merge cu Petru prin Asia, Capadocia, Bitinia şi Pont, etc., până în Babilonul Eufratului (cf. 1Pt 1,1; 5,13). După aceea pleacă la Roma împreună cu Petru, unde Pavel era încă în captivitatea primă. Aici îi devine iarăşi colaborator lui Pavel pentru un timp (Col 4,10; 2Tim 4,11 şi Filimon 24). Eliberându-se Pavel, Marcu rămâne tot acolo, la Roma. În timpul şederii la Roma, Marcu rămâne colaboratorul lui Petru după al cărui fel de propovăduire scrie Evanghelia a doua, zisă „după Marcu”, din Roma, în perioada 63-64 d.Hr.
Plecând de aici din cauza persecuţiei lui Nero, merge şi propovăduieşte în Egipt şi este martirizat în Alexandria Egiptului, în anul 89 d.Hr. Biserica răsăriteană bizantină îl prăznuieşte la 25 aprilie.
Marcu face parte din rândul celor şaptezeci de ucenici, împreună cu Iosif din Arimateea, Nicodim, Luca, Cleopa, etc. ; el fost hirotonisit de Petru ca episcop al Alexandriei.
În această listă de şaptezeci se mai aminteşte de un alt Marcu-Ioan (Fapte 12,12. 25) care deşi pare a fi aceeaşi persoană cu Marcu evanghelistul, purtând acelaşi nume dublu, este deosebit de el. Acest al doilea Marcu-Ioan este considerat a fi ajuns episcop de Biblos şi este amintit împreună cu soborul celor şaptezeci de ucenici ai Domnului, la 4 ianuarie.

_________________
Cu iubire in Hristos,
Pr. Ivan O. Radu, Ploiesti - Prahova


05 Iun 2011, 19:19
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 5 mesaje ] 


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România