Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
Magisteriul social 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 01 Aug 2010, 14:14
Mesaje: 432
Locaţie: Tinuturile Loarei, Franta
Mesaj Magisteriul social
Scrisoarea "Notre charge apostolique" a Sf Pius al X-lea este acum accesibilă credincioşilor aici (link provizoriu): http://www.catehism.ro/m_Notre_charge.htm

În puţine cuvinte, despre contextul istoric în care acest document mai puţin cunoscut publicului larg, deşi de mare valoare pentru învăţătura noastră, a apărut.
Ca urmare a răspândirii, în secolul al XIX-lea, a unor idei revoluţionare, de care franc-masoneria nu era străină, Biserica reacţionase deja în timpul pontificatului lui Leon al XIII-lea prin enciclica "Rerum novarum", probabil cea mai importantă enciclică pe tematica socială scrisă vreodată, considerată actul de naştere al creştin-democraţiei europene. Clamând dorinţa de a clădi un stat şi o societate care să fie, în acelaşi timp, şi creştin şi democrat, apare în Franţa, la puntea secolelor organizaţia "Le Sillon" (tradusă de mine prin "Brazda", deşi alte variante sunt posibile). Iniţial, silloniştii au sprijinul Bisericii. Dar, în 1905, în Franţa se petrece un lucru dramatic pentru Biserică, un lucru ale cărui consecinţe persistă şi azi: apare legea statului laic, adică a divorţului dintre Stat şi Biserică. Acesta este contextul în care Pius al X-lea, singurul papă sfânt al secolului trecut, se adresează episcopilor din Franţa (şi nu numai), spunând, în esenţă, că nu este posibil a clădi nicio orânduire, fie ea şi democratică, pe altceva decât pe temelia care este Cristos.

Ceea ce am realizat mai bine, lucrând la traducerea acestui document, sunt următoarele câteva lucruri:

1. la începutul secolului al XX-lea, adică acum 100 de ani, Biserica încă mai avea suficient prestigiu în ochi oamenilor încât un demers precum o scrisoare a Vicarului lui Cristos să ducă la desfiinţarea unei mişcări social-politice. Fiindcă, spre lauda lor, şefii Brazdei, ca şi membrii ei de rând, au ascultat de Papa. Notre charge apostolique a însemnat sfârşitul Brazdei. Acum, Papa nici măcar nu ar îndrăzni să mai ceară aşa ceva. Altfel spus, Biserica îndrăzneşte fiindcă ştie că se poate baza pe credincioşia şi spiritul de submisune al fiilor şi fiicelor ei. " (...)ar fi fost deja o abatere foarte gravă de la disciplina catolică aceea de a te sustrage cu încăpăţânare direcţiunii celor care au primit de la Cer misiunea de a călăuzi indivizii şi societăţile pe drumul drept al adevărului şi binelui" (paragraful 7) sau "ceea ce ar fi deja neobişnuit de îndrăzneţ din partea laicilor aşezându-se astfel, la concurenţă cu Suveranul Pontif, în poziţia de directori ai activităţii sociale în Biserică" (paragraful 9). Clar, Biserica de azi nu mai îndrăzneşte să adopte un limbaj atât de ferm faţă de oameni. Însuşi demersul pare incredibil azi: Papa să ceară desfiinţarea unui partid !

2. Documentul lămureşte că democraţia nu este decât o orânduire printre altele. Cu nimic mai bună prin natura ei. Nicicând Biserica nu a afirmat prin autoritatea ei magisterială că ţările ar trebui să aibă o orânduire democratică. Prin contrast, vedem azi mulţi catolici, şi nu numai dintre cei modernişti, ci chiar dintre cei mai conservatori, care cred cu sinceritate că ar exista vreo "dogmă a democraţiei" printre adevărurile de credinţă pe care le-am primit de la Cristos.

3. Magistral vorbeşte Sf. Pius al X-lea despre deriva iubiristă. Pasajul este prea bine alcătuit ca să îl trunchez, de aceea îl reproduc integral:
Vrem să vă atragem atenţia, Venerabili Fraţi, asupra acestei deformări a Evangheliei şi a caracterului sacru al Domnului nostru Isus Cristos, Dumnezeu şi Om, practicată în cadrul Brazdei precum şi în alte părţi. Deîndată ce este abordată problematica socială, în anumite medii există o modă de a îndepărta, mai întâi, Divinitatea lui Isus Cristos, apoi de a nu vorbi decât de suverana sa iubire de oameni, de compasiunea sa pentru toate mizeriile omeneşti, de mişcătoarele sale cuvinte despre iubirea de aproapele şi despre frăţietate. Desigur, Isus ne-a iubit cu o iubire imensă, infinită, şi El a venit pe pământ ca să sufere şi să moară pentru ca, reuniţi în jurul Lui, în dreptate şi iubire, animaţi de aceleaşi sentimente ale carităţii unii faţă de alţii, toţi oamenii să trăiască în pace şi fericire. Numai că, pentru realizarea acestei fericiri temporale şi eterne, El a pus, cu autoritate suverană, condiţia de a face parte din turma Lui, de a primi doctrina Lui, de a practica virtuţile şi de a ne lăsa învăţaţi şi îndrumaţi de Petru şi de urmaşii lui. Să observăm, apoi, că, dacă Isus a fost bun faţă de rătăciţi şi de păcătoşi, El nu a respectat convingerile lor eronate, oricât de sincere păreau; El i-a iubit pe toţi spre a-i instrui, spre a-i converti şi a-i salva. Dacă au apelat la El, spre a-i uşura, cei care se chinuiau şi sufereau, nu a fost ca să le predice invidia unei himerice egalităţi. Dacă i-a ridicat pe cei umili, nu a fost spre a le inspira sentimentul unei demnităţi independente şi rebele faţă de ascultare. Dacă inima Sa deborda de iubire şi bunăvoinţă faţă de oameni, El a ştiut la fel de bine să se înarmeze cu o sfântă indignare contra profanatorilor casei Domnului, contra mizerabililior care îi scandalizează pe cei mici, contra autorităţilor care îi împovărează pe oameni cu povara unor grele sarcini fără a mişca un deget ca să-i uşureze. El a fost pe cât de blând, pe atât de puternic. El a certat, a ameninţat, a pedepsit, ştiind şi învăţându-ne că, adesea, frica este începutul înţelepciunii şi că este bine, uneori, să fie tăiat un membru spre a fi salvat trupul. În sfârşit, El nu a anunţat pentru societatea viitoare domnia unei fericiri ideale, din care suferinţa ar fi îndepărtată; ci, prin lecţiile şi exemplele Sale, El a trasat drumul fericirii posibile pe pământ şi al fericirii perfecte în Cer: calea regală a Crucii. Acestea sunt învăţături despre care am greşi dacă le-am aplica numai vieţii individuale în vederea salvării eterne; sunt învăţături eminamente sociale, ele ne arată în Domnul nostru Isus Cristos altceva decât un umanitarism fără consistenţă şi fără autoritate.

Cât de actuale sunt cuvintele acestui Papă sfânt !

Laudetur Iesus Christus !

_________________
Doamne, Tu știi că Te iubesc!


12 Mar 2012, 10:50
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România