Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 79, 80, 81, 82, 83  Următorul
Povestiri cu tâlc 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Poveste tibetană foarte veche

Exista odată un mare înţelept care nu iniţia pe nimeni, care nu îşi făcuse nici un discipol. Faima sa se răspândise de-a lungul şi de-a latul lumii, şi mii de oameni veneau în fiecare an pe vârful dealului unde trăia, incearcau să îi atingă picioarele, plângeau şi se rugau, "Acceptă-ne! Iniţiază-ne întru adevărul pe care l-ai descoperit! Deschide-ne şi nouă poarta templului tău, suntem însetaţi de cunoaştere."
El însă le răspundea, "Nu sunteţi demni, nu meritaţi asta. Mai întâi deveniţi vrednici de mine!" Iar condiţiile impuse de înţelept erau atât de grele încât nimeni nu le putea îndeplini: Să fii sincer timp de trei ani, fără să spui nici măcar o singură minciună; vreme de trei ani să trăieşti în celibat, fără să ai nici cel mai mic gând legat de o femeie sau un bărbat; şi aşa mai departe.
Aceste condiţii erau imposibile! Aceste condiţii erau în aşa fel gândite încât cu cât încercai mai mult să le împlineşti, cu atât mai mult simţeai că-ţi este imposibil să faci asta. Poţi trăi în celibat dacă nu îţi pasă prea mult de lucrul ăsta; însă, dacă te gândeşti prea mult la celibat, atunci ajungi să fii înconjurat de multe, multe femei în mintea ta.
Numeroşi oameni s-au străduit, dar nici unul nu a avut succes, aşa că nimeni nu a fost iniţiat.
Apoi, înţeleptul a ajuns pe patul morţii. Chiar cu trei zile înainte de a muri, s-au adunat mulţi oameni în jurul său, iar el le-a spus celor mai aproape de el, "Acum este timpul! Îl voi iniţia pe oricine îşi doreşte asta, dar mi-au rămas doar trei zile!"
Oamenii îl ştiau bine, şi au întrebat, "Dar cum rămâne cu condiţiile tale?"
El a răspuns, "Daţi uitării tot despre acele condiţii! De fapt, nu eram pregătit să iniţiez pe nimeni; de aceea am insistat atât de mult asupra acelor condiţii. Acum sunt pregătit! Sunt plin de înţelepciune şi vreau să o împărtăşesc. Uitaţi întru totul de acele condiţii! Oricine vrea să vină la mine, să le arunce deoparte! Şi grăbiţi-va, pentru că nu mai am la dispoziţie decât trei zile."
A iniţiat pe oricine şi oricare, indiferent cine sosea la el. Oamenilor nu le venea să creadă! "Ce faci? Suntem păcătoşi!"
El le zicea, "Daţi uitării asta. Nu am fost nici eu sfânt până acum, aceasta a fost singură mea problema. Nu aveam cum să va iniţiez în nimic. Nu exista nici o poartă. Eu însumi stăteam în faţa unei porţi închise. Dar acum poarta s-a deschis, acum am ce împărtăşi. Acum nu mai sunt necesare nici un fel de condiţii."

Atunci când eşti lucid, nu ai nevoie de dragoste. Abia atunci când nu ai nevoie de dragoste, eşti în stare să ajungi la dragoste. Acesta este paradoxul. Atunci când ai nevoie, nu eşti în stare.

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


25 Aug 2015, 07:04
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Ce avantaje ai când îmbătrâneşti?
Poveste de Paulo Coehlo

Într-o legendă veche, ni se povesteşte despre un om care căra apă în fiecare zi spre satul său, folosind două ulcioare mari prinse de câte un capăt al unei prăjini din lemn pe care şi-o aşeza pe umeri.
Una dintre cele două ulcele era mai veche şi plină peste tot de mici crăpături; de fiecare dată când omul se întorcea pe cărarea către satul sau, jumătate din apa pusă în ea se vărsa.
Vreme de doi ani, omul a făcut zilnic acelaşi drum. Ulciorul mai nou era foarte mândru de felul cum îşi îndeplinea sarcina şi foarte sigur că putea face faţă cu succes scopului pentru care fusese creat. Pe de altă parte, ulciorul mai bătrân era nemaipomenit de ruşinat de faptul că reuşea să îşi facă treaba numai pe jumătate, chiar dacă ştia că crăpăturile sale erau rezultatul unor îndelungaţi ani de muncă.
Se simţea atât de prost încât, într-o zi, în timp ce omul îl umplea cu apă de la fântână, s-a hotărât să-i vorbească.
"Aş vrea să-mi cert iertare pentru că, din pricina vârstei mele înaintate, nu mai pot duce decât jumătate din apa cu care mă umpli şi, în acest mod, potolesc setea a numai jumătate din cei care te aşteaptă acasă."
Bărbatul a zâmbit şi a zis, "Atunci când ne întoarcem, uită-te cu atenţie la cărarea pe care mergem." Ulciorul a făcut întocmai cum i-a cerut omul şi a băgat de seamă că de-a lungul unei părţi a cărării creşteau o mulţime de flori şi alte plante."
"Ai văzut cât de frumoasă este natura în partea ta de drum?" a întrebat bărbatul.
"Ştiu că ai crăpături, însă m-am hotărât să mă folosesc de ele, să le transform în avantaje. Am însămânţat legume şi flori pe pământul deasupra căruia treci, iar tu le uzi întotdeauna. Am cules duzini de trandafiri pentru a-mi împodobi casă, şi copiii mei au mereu pe masă salată, varză şi ceapă. Dacă nu erai aşa cum eşti, nu aş fi putut niciodată să fac asta. Cu toţii, la un moment dat, îmbătrânim, suntem supuşi unor schimbări, iar trăsăturile noi pe care le căpătăm pot fi preschimbate întotdeauna în avantaje."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


01 Sep 2015, 07:07
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Paulo Coehlo:
8 lecţii de viaţă

Lecţia de viaţă #1:
Suntem cu toţii aici pentru un scop anume
"Indiferent ce face, fiecare persoană de pe pământ joacă un rol central în istoria lumii. Şi, de obicei, nu ştie asta."
"Oricine are un potenţial creativ şi, din momentul în care îţi exprimi acest potenţial creativ ai şansa să schimbi lumea."

Lecţia de viaţă #2:
Tot ce stă între tine şi visele tale sunt doar temerile tale
"Nu te preda în faţa temerilor tale. Dacă o faci, nu vei mai fi în stare să vorbeşti din toată inima ta."
"Există numai un singur lucru care determină ca un vis să fie imposibil de împlinit: teama de eşec."

Lecţia de viaţă #3:
Greşelile fac parte din viaţă
"Atunci când îţi găseşti calea, nu trebuie să-ţi fie frică. Este nevoie să ai îndeajuns de mult curaj pentru a face greşeli. Dezamăgirea, înfrângerea şi disperarea sunt instrumentele folosite de Dumnezeu pentru a ne arăta calea."

Lecţia de viaţă #4:
Nu căuta dragostea în afara ta
"Dragostea nu poate fi găsită în altcineva, ci numai în noi înşine; noi suntem cei care, pur şi simplu, o trezim la viaţă. Dar, pentru a face asta, avem nevoie de o altă persoană."

Lecţia de viaţă #5:
Atunci când te schimbi, intreaga lume se schimbă împreună cu tine
"Atunci când iubim, ne străduim întotdeauna să devenim mai buni decât suntem. Atunci când ne străduim să fim mai buni decât suntem, tot ce se află în jurul nostru devine, de asemeni, mai bun."

Lecţia de viaţă #6:
Vezi-ţi de treaba ta
"Oricine pare să aibă o idee clară despre felul cum alţi oameni ar trebui să-şi vadă de viaţă, dar nimeni nu are vreo una despre propria sa viaţă."
"Nu putem judeca niciodată vieţile altora, fiindcă numai fiecare persoană îşi cunoaşte cu adevărat propria durere şi propria sa lepădare de sine. Una este să simţi că eşti pe calea cea bună, şi altă să crezi că singura cale bună este doar a ta."

Lecţia de viaţă #7:
Nimeni nu este responsabil pentru ceea ce simţi sau nu simţi
"În dragoste, nimeni nu poate răni pe altcineva; fiecare dintre noi este responsabil pentru propriile sale simţăminte şi nu poate învinovăţi pe altcineva pentru ceea ce simte."

Lecţia de viaţă #8:
Îmbrăţişează-ţi autenticitatea
"Trebuie să fii persoana care nu ai avut niciodată curajul să fii. Treptat, vei descoperi că eşti acea persoană, însă nu poţi vedea clar acest lucru, trebuie să pretinzi că eşti şi să te inventezi."
"Dacă vrei să fii un om de succes, trebuie să respecţi o singură regulă: Nu te minţi niciodată pe tine însuţi."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


04 Oct 2015, 07:36
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Osho:
5 feluri de profesori


În India avem cinci feluri de profesori. Prima categorie este numită Arihanta. Un Arihanta este profesor, dar şi maestru. Faptul că este maestru înseamnă că a înfăptuit ceea ce spune. De exemplu, Iisus poate fi numit un Arihanta pentru că orice spune este propria Sa înfăptuire. El spune, "Stă în autoritatea Mea."

A două categorie este Siddha. Siddha este numai un maestru. El a ajuns să înfăptuiască, dar este incapabil să comunice. Nu poate mărturisi în cuvinte ceea ce a înfăptuit; într-un fel, este ca şi mut. Şi au existat mulţi sfinţi în lume care nu au glăsuit pentru că nu au putut să se descurce să aducă ce este dincolo în vorbe. Acesta este numit şi el un Buddha, un profesor.

A treia categorie este numită Acharya. Un Acharya este doar un profesor, nu şi un maestru. El ştie exact ceea ce îi învaţă pe alţii, dar nu prin înfăptuirea, nu prin puterea sau autoritatea sa. Papa este un Acharya. Dacă Iisus este un Arihanta, atunci Papa este un Acharia. El vorbeşte prin autoritatea, prin puterea Bibliei, şi nu prin propria sa autoritate.

A patra categorie poartă numele de Ubadhyay. Un Ubadhyay este cineva care nu este nici măcar sigur de ceea ce spune. Poate că fragmentele sunt adevărate. P.D. Ouspensky a scris o carte despre Gurdjieff: "În căutarea miraculosului." Subtitlul ei este "Fragmente ale unei învăţături necunoscute," şi Ouspensky a fost foarte adecvat în scrierea subtitlurilor - numai fragmente, pentru că a putut să înţeleagă numai părţi din ea; părţi care erau dincolo de el. Un Ubadhyay poate fi numit, de asemeni, profesor.

Cea de-a cincea categorie Sadhu. Un Sadhu este cineva care nu a realizat nimic, dar încearcă cu sinceritate să realizeze. El poate fi cu numai un pas înaintea ta, dar te poate învaţa mult despre asta. El nu poate să pretindă că a înfăptuit; nici nu poate spune cu certitudine cum este ceva anume.

Eu sunt un Arihanta. Mă poţi numi un super profesor, întrucât vorbesc pornind de la propria mea autoritate. Nu trebuie să mă bazez pe Iisus, sau Buddha ori Krishna. Ceea ce spun, ştiu. Dacă nu ştiu un lucru, nu-l spun.

Sursă: Interviu cu Osho publicat pe 26 august 1983 în The Rajneesh Times
"Ascultă-ţi numai propria inimă. Aceasta este singurul tău profesor." Osho

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


05 Oct 2015, 06:58
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Adam are nevoie de Eva
Poveste a rabinului Allen S. Maller

Adam era întru totul singur. Nu avea părinţi şi nici copii. Nu avea nici măcar un frate sau o soră cu care să vorbească. Da, Adam era sigur-singurel. Nu avea nici chiar un frate cu care să se joace. Adam era singur, şi era nefericit.
Dumnezeu i-a spus lui Adam, "Nu este bine pentru tine să fii singur. Totuşi, fiind singur, eşti liber să faci tot ce vrei. Atunci când eşti singur nu trebuie să împarţi lucruri cu alţii. Nu trebuie să te opreşti din vorbit şi să asculţi, pur şi simplu, atunci când altcineva are nevoie să vorbească cu tine. Nu trebuie să dai ajutor atunci când alţii au nevoie de ajutor. Nu trebuie să îţi pese despre felul cum altcineva se simte. Dacă ai avea o soră sau un frate sau un bun prieten, ar trebui să faci toate aceste lucruri şi multe altele."
"Nu-mi place singurătatea," a zis Adam, "am o mulţime de lucruri distractive şi jocuri, dar mă plictisesc de ele după o vreme. Am mai multe animale de companie, dar nici măcar ele nu îmi sunt îndeajuns. Mă simt în continuare singur, nemaipomenit de singur. Am nevoie de cineva asemeni mie dar, în acelaşi timp, diferit. Cineva care să-mi fie alături şi să-mi fie cel mai bun prieten. Am nevoie de cineva de care să am grijă şi care să aibă grijă de mine."
"Ştiu exact ceea ce îţi trebuie," i-a răspuns Dumnezeu. "Ai nevoie de o tovarăşa de ajutor. O persoană cu o personalitate diferită, care să se poată dezvolta împreună cu tine întru dragoste, şi să te ajute să devii "mensch" (în ebraică, o persoană cinstită şi onorabilă). O voi crea din coasta ta dreapta, aşa că va sta alături de tine că partener egal şi tovarăş. Ştii, o singură mâna nu se poate spăla singură. Dar două mâini pot întotdeauna să spele una pe cealaltă. Nu vei mai fi independent. Nu vei mai fi liber vreodată să faci orice vrei. Va trebui să te gândeşti la simţămintele altei persoane. Va trebui să te gândeşti mai puţin la tine însuţi şi mai mult la un altul. Vă voi da binecuvântarea Mea pentru a vă ajuta să deveniţi un cuplu."
Dumnezeu s-a uitat în jos şi a văzut că Adam căzuse într-un somn adânc. Dumnezeu spera că atunci când se va trezi, Adam îşi va aminti tot ce îi spusese El. Chiar dacă Adam şi urmaşii lui nu au devenit întotdeauna tovarăşii iubitori şi responsabili pe care şi i-a dorit Dumnezeu, El s-a gândit că ar putea să fie mereu mai buni tot încercând. Iar cei care au fost întru totul parteneri responsabili şi de ajutor unul altuia au reuşit să fie binecuvântarea Domnului unul pentru celălalt.

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


16 Oct 2015, 07:18
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Rugăciunile animalelor
O poveste despre menirea ta

Leul s-a uitat către ceruri şi s-a rugat, "Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să devin cel mai feroce vânător din savană, astfel încât să mănânc pe săturate astăzi."
Girafa a privit spre bolta cerească şi s-a rugat, "Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să ajung cât mai sus, la cele mai gustoase frunze ale copacului."
Pinguinul şi-a ridicat ochii către cer şi s-a rugat, "Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să înot cu graţie şi viteză astfel încât să-mi umplu burta cu peşti."
Păunul şi-a îndreptat privirile către înălţimi şi s-a rugat, "Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să îmi arăt în toată spledoarea frumuseţea în faţa lumii azi."
Albina s-a uitat către ceruri şi s-a rugat, "Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să culeg polenul a cât mai multe flori astăzi, astfel încât să îmi aduc contribuţia la naşterea vieţii pe pământ."

Dumnezeu a privit în jos şi a zâmbit. S-a întors spre îngeri şi le-a zis,
"Ah, dacă şi oamenii s-ar ruga de mine să devină întru felul cum i-am creat! Acest lucru ar fi tare însemnat!"
Apoi, Dumnezeu a împlinit rugăciunile animalelor.

Este creat cu priceperi şi talente unice!
Există un scop anume al vieţii tale!
Nu îţi fie teamă să te uiţi către ceruri şi să te rogi să fii ajutat să-ţi împlineşti menirea!

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


20 Noi 2015, 08:42
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Cântecul de libertate al păsării
Poveste de Rumi

Cel mai frumos cântec al vieţii noastre ori al sufletului nostru este cel al libertăţii. Dacă nu îndrăznim să ne eliberăm din colivia noastră impusă de alţii sau chiar de noi înşine, acest cântec nu are cum să ne împlinească.

Trăia odată, într-un colţ de lume, un om de afaceri plin de succes. Avea tot ce îşi dorea - o soţie frumoasă, copii adorabili şi o casă mare în care îşi duceau cu toţii traiul fericiţi. Lucrul cu care se mândrea cel mai mult era o pasăre exotică, ţinută într-o colivie şi care îi încânta oaspeţii cu trilurile sale fermecătoare.
Într-o zi, omul nostru a trebuit să plece într-o călătorie departe, către sud, aşa că şi-a întrebat nevasta şi copiii ce cadouri şi-ar fi dorit. Ei i-au cerut mătăsuri fine, faguri de miere şi jucării mecanice. Înainte de a pleca, nu a putut să nu o întrebe şi pe pasărea sa cântătoare ce i-ar fi pe plac.
"Aş vrea doar un mic favor," i-a răspuns pasărea.
"Orice îţi doreşti!" i-a declarat stăpânul.
"Doar atât, atunci când îmi vei zări verii în copacii din locul unde mergi, te rog să le spui despre felul cum trăiesc aici."
"Eşti sigură că numai asta vrei? Ţi-aş putea aduce o oglindă încrustată în bijuterii sau cele mai gustoase fructe tropicale uscate."
"Nu, îţi mulţumesc, doar atât îmi doresc," i-a răspuns pasărea, iar omul s-a îndepărtat de ea, niţel dezorientat de ceea ce îi cerea.
El a călătorit în siguranţă şi a obţinut mari beneficii din afacerile sale, petrecându-şi timpul liber pentru a cumpără ceea ce îşi dorise familia sa. Într-un târziu, a ajuns într-un parc şi a văzut în copaci nişte păsări care semănau izbitor cu cea pe care o stăpânea. Le-a strigat să vină la el, şi le-a povestit despre cum pasărea sa trăia într-o colivie şi îi cânta.
Abia şi-a terminat vorba, şi acele păsări exotice s-au cutremurat pe ramurile lor, şi au căzut la pământ, fără să mai facă vreo mişcare. Omul şi-a pus capul în mâini îndurerat, acest incident înnegurându-i cu totul călătoria.
S-a întors acasă, şi-a îmbrăţişat familia, şi atât soţia, cât şi copiii lui au fost încântaţi de darurile pe care le adusese, dar nu le-a putut împărtăşi plăcerea atâta timp cât păsările cântătoare cu care se găsise pe alte meleaguri îi rămăseseră clar în minte. În cele din urmă, şi-a luat inima în dinţi şi a ieşit în grădina.
"Ei bine, cum a fost?" l-a întrebat pasărea sa nepreţuită. După câteva ezitări, omul i-a povestit exact ceea ce se petrecuse. Pasărea a ascultat cu atenţie spusele lui, apoi s-a cutremurat şi a căzut moartă pe podeaua coliviei.
Omul a fost cuprins de durere şi derută. Plângând fără să se mai ferească de nimeni, a deschis uşa coliviei şi a purtat în palmele sale pasărea sa preaiubită. Nu a trecut mult, şi pasărea a revenit la viaţă, a zburat pe ramura unuia din copacii cei mai apropiaţi şi a început să slobozească nişte minunate triluri de bucurie închinate regăsirii libertăţii sale.
Omul s-a scărpinat în cap, copleşit de uimire şi, în cele din urmă, a întrebat:
"Bine, ai învins. Dar, spune-mi te rog care a fost semnificaţia acestui truc al tău?"
Pasărea a privit în jos cu compătimire, şi a spus:
"Verii ei din Africa mi-au transmis că nimic altceva decât frumuseţea mea m-a ţinut captivă în colivie. Dacă nu te-ai fi delectat cu cântecele mele, nu ţi-ar mai fi păsat de mine de multă vreme. A trebuit să renunţ la viaţa mea de până acum pentru a fi liberă."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


24 Noi 2015, 09:31
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Printul.

Batranul rege adusese la curte, pentru fiul sau, cei mai vestiti dascali si intelepti,
pentru a-l invata totul.
Dascalii fiind buni si elevul silitor, printul a venit intr-o zi la tatal sau si i-a spus:
Tata, am invatat tot ce se poate invata, din carti si de la dascali.
Acum, am sa plec in lume, pentru a afla ce nu se poate invata din carti.
Da-mi, incuvintarea ta! Regele a simtit, cum i se strange inima la gandul,
ca fiul sau se avanta, pe valurile vietii.
A inteles din privirea printului, cat de hotarat este si negasindu-i nici-o pricina,
caci asa il crescuse, sa caute propria perfectiune, l-a lasat sa plece.
Inainte de plecare, printul a mers in sala tronului, ca sa-si ia la revedere,
de la inteleptul si Nebunul curtii, care erau nedespartiti si bunii lui prieteni.
– Da-mi un ultim sfat! A cerut printul, inteleptului.
– Vinde putin si cumpara mult!
– Cumpara! Cumpara! A repetat ca un ecou Nebunul.
Printul a plecat in lume si oriunde gasea ceva deosebit sau nemaivazut,
cumpara. Curand bagajele lui erau asa de mari, incat nu mai putea calatori din pricina lor.
S-a intors la palatul tatalui sau. Pe cand slugile ii descarcau bagajele,
a aparut Nebunul, care pe data a inceput sa se tavaleasca de ras.
– De ce razi? S-a mirat Printul.
– Nu trebuia sa cumperi lucruri inutile! inteleptul ti-a spus sa taci si mai mult sa asculti !
Rusinat peste masura, tanarul s-a hotarat pe loc sa plece din nou si a mers la intelept
pentru cuvant de folos. Acesta i-a spus:
– Adevarata masura a omului, o da fapta!
– Fapte, fapte, fapte! A repetat, topaind si razand stramb, Nebunul.
A umblat multi ani prin lume printul. si oriunde mergea, el sarea in ajutorul celor,
care erau in nevoie. Astfel printul nostru a faptuit, si a faptuit, si iar a faptuit,
si a faptuit, iar si iar, pana cand a pierdut sensul faptei…
Intors acasa, a stat de vorba cu inteleptul, povestindu-i ca, faptuind a ajuns sclavul faptei.
Atunci Nebunul a exclamat:
– Sunt fapte si fapte, uneori oamenii, trebuie lasati sa faca ei insisi, pentru a intelege ceva.
Au de invatat din fapta aceea. Nefaptuirea este cea mai buna fapta!
– Voi pleca din nou, ce sfat imi dai, inteleptule?
– Alege oamenii, cu iubire de Dumnezeu!
– Ai urechi de auzit? Alege oamenii cu iubire ! A repetat, strambandu-se Nebunul.
Printul a incercat sa se insoteasca numai cu oameni, cu iubire de Dumnezeu, dar a intalnit numai hoti,
criminali, excroci…mincinosi, oameni fara cuvant.
S-a intors descumpanit la palat, unde de cum a intrat, s-a intalnit, cu Nebunul.
Acesta vazandu-i figura trista, cu colturile gurii lasate in jos, a inceput sa rada in hohote
si sa spuna sarind intr-un picior:
– Cu iubire de Dumnezeu in inima, trebuia, ca tu sa alegi oamenii,
si nu, sa fie ei iubitori de Dumnezeu.

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


13 Dec 2015, 08:44
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Lumina şi întunericul din tine
Poveste cu tâlc

"Dacă ai lumină înlăuntrul tău, o vei vedea şi în afară."
Anais Nin


A fost odată, pe vremuri, o Peşteră ce sălăşuia sub pământ, aşa cum obişnuiesc peşterile să facă. Îşi petrecuse întreaga viaţă în întuneric, şi nu îi trecea prin minte că ar putea exista pe lume altceva decât întunecime.
Într-o zi, a auzit un glas, îndemnând-o, "Vino spre lumină! Vino afară şi bucură-te de lumina Soarelui!"
Desigur, Peştera a şovăit, a dat să se opună acestui îndemn, şi a zis, "Habar nu am ce vrei să spui! Nu există nimic altceva decât întuneric." În cele din urmă, Peştera a fost însă convinsă să iasă afară. A fost atât de uimită la vederea luminii aşternute pretutindeni, nepătate de nici o umbră, cât de mică! S-a simţit cumva ciudat şi atât de fericită!
După ce s-a obişnuit cu bucuria luminii, Peştera şi-a dat seama că aceasta venea dinspre Soare, aşa că i-a zis acestuia, ""Vino cu mine, şi îţi voi arată întunericul!"
Soarele nu a putut să nu o întrebe, "Ce este întunericul?"
Peştera nu a putut să îi explice, şi i-a spus, "Vino, şi ai să vezi."
Într-o zi, Soarele a acceptat această invitaţie. În vreme ce intra în Peşteră, i-a zis acesteia, "Arată-mi întunericul!"

Razele Soarelui pătrundeau însă peste tot. Nu era nici o pată de întuneric!

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


21 Ian 2016, 09:48
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Deşertăciunea lumii
Poveste cu tâlc

În adâncurile junglei, în preajma unei peşteri, Narada a rupt o creangă zdravănă dintr-un copac şi a început să-i ascută un capăt cu o piatră ascuţită.
"A trecut un an," şi-a spus el. "Am stat la intrarea în această grotă vreme de patru anotimpuri!"
După ce şi-a făurit suliţa, s-a dus la intrarea în peşteră şi a strigat din răsputeri, "Hei, scroafo!"
Nu a primit nici un răspuns.
Narada a înaintat în peşteră şi a zărit o scrofa care îşi alăpta cei cinci pui.
"Este timpul să pleci," i-a spus răspicat Narada.
Scroafa şi purecelusii nu au luat seama la cuvintele sale.
Narada şi-a agitat cu gesturi ameninţătoare suliţa ascuţită, aşa că purceii s-au ridicat în picioare şi au zbughit-o guiţând din grotă, însă scroafa a rămas pe loc.
"Nu am să plec de aici," a glăsuit ea. "De ce mi-ai alungat familia? Îmi iubeam copiii atât de mult! De ce mi-ai făcut asta, om crud, fără inimă?"
"Ieşi afară din peştera," nu s-a dat bătut Narada.
"Nu," a venit prompt răspunsul. "Lasă-mă în pace. Nu am făcut nimănui nici un rău. Vreau doar să rămân în această grotă până la moarte."
"Fie precum îţi doreşti," i-a replicat Narada, apoi şi-a azvârlit suliţa către porc şi i-a sfârtecat burta. Scroafa a urlat de durere. Sângele ei s-a adunat baltă pe pământ.
"De ce?" i-a reproşat scroafa. "De ce ai făcut asta?" A mai guiţat odată şi a rămas fără suflare.
Narada a căzut în genunchi, cu faţa inundată de lacrimi. Şi-a amintit cum, cu un an înainte, stătuse la intrarea în peşteră vorbind cu zeul Vishnu.
"Cum crezi că se poate elibera omenirea vreodată din ciclul nesfârşit al naşterii şi morţii?" îi spusese lui Vishnu.
Vishnu surâsese. "Conştiinţa divinităţii, poziţia mea divină este atât de împlinitoare întrucât e foarte îndepărtată de realitatea materială, de deşertăciunea lumii."
"Bine," îi răspunsese Narada, "dar atunci când oamenii au dat de gustul materiei, a deşertăciunii lumeşti, cum te mai poţi aştepta să-şi dorească ceva mai mult?"
Vishnu se cufundase o vreme în tăcere. În cele din urmă, vorbise, "Este posibil ca iluzia realităţii materiale, ca ataşamentul faţă de deşertăciunea lumii să aibă o prea mare putere. Nu sunt însă sigur de asta."
"De ce nu încerci asta pe pielea ta?" îi zisese Narada cu o tentă de mânie în glas.
"Foarte bine," spusese Vishnu, "mă voi transforma într-un porc şi îmi voi întemeia o familie."
"Cum?" exclamase şocat Narada.
"Voi trăi un an în această peştera ca şi un porc,'' îi explicase Vishnu. "După un an vei veni şi mă vei scoate de aici. Dacă voi refuza să plec, va trebui să mă ucizi."
"Preaslăvite!" a murmurat îngrozit Narada, "Te rog, nu..."
Fusese însă prea târziu. Vishnu se preschimbase deja într-o scroafă care nu întârziase să-l alunge furioasă pe Narada din grota sa.
Acum, după un an, Narada plângea aplecat peste leşul aceleiaşi scroafe.
Chair atunci când amarul era pe cale să-l copleşească întru totul, a simţit o mână pe umărul sau. S-a întors şi l-a văzut pe Vishnu, înălţat deasupra lui, zâmbind şi radiind de mulţumire.
"Îţi mulţumesc, Narada," i-a zis Vishnu. "Eram atât de fericit ca scroafa încât nu mai ştiam cine sunt cu adevărat. Deşi m-a durut şi m-a înspăimântat, suliţa aruncată de tine în pântecul meu m-a eliberat de iluzia că eram satisfăcut fiind doar un porc."
"M-a durut să fac lucrul ăsta," i-a spus Narada. "Nu am vrut să te rănesc."

"Mă răneşte, de asemeni, să aduc suferinţă copiilor mei, oamenilor mei," a mărturist Vishnu. "Dar aşa trebuie să fie. Aşa cum ai văzut, chiar şi iluzionarea mea, ataşamentul meu faţă de deşertăciunea lumii a avut o prea mare putere!"

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


25 Feb 2016, 09:41
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 79, 80, 81, 82, 83  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România