Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 78, 79, 80, 81, 82, 83  Următorul
Povestiri cu tâlc 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Iertarea

Un bun credincios, dar cu o vointa slaba, se spovedea de obicei la parohul sau. Spovezile sale semanau insa cu un disc zgiriat: mereu aceleasi scaderi si mai ales mereu acelasi mare pacat. "Gata!" ii spuse intr-o zi parohul cu severitate. " Nu trebuie sa-l iei in ris pe Dumnezeu! Este ultima data cind iti dau dezlegarea pentru acest pacat!" Dar la cincisprezece zile dupa aceea, credinciosul venea din nou sa-si marturiseasca aceleasi pacate. Duhovnicul isi pierdu rabdarea cu totul:"Te-am prevenit: nu-ti mai dau dezlegarea. Asa te vei invata minte!" Umilit si plin de rusine, bietul om se indrepta spre iesire. Deasupra trona un crucifix imens. Omul il privi. In acea clipa Cristul de ghips de pe cruce prinse viata, isi ridica un brat din seculara sa pozitie si facu semnul crucii spunind:

" Eu te dezleg de pacatele tale."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


Ultima oară modificat de Dan-Anghel pe 02 Apr 2015, 06:32, modificat 1 dată în total.

07 Aug 2014, 12:33
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Coruptia

Un sef de lucrari era angajat de multi ani la o mare societate de constructii. Intr-o zi i se ceru sa construiasca o vila exemplara dupa un proiect ales de el. O putea construi in locul care-i placea cel mai mult, fara sa se gindeasca la costuri. Profitind de aceasta incredere oarba, seful de lucrari se gindi sa foloseasca materiale ieftine, sa angajeze muncitori necalificati cu un salar mic si sa-si bage astfel in buzunar sumele economisite. Cind vila a fost terminata, in timpul unei mici petreceri, seful de lucrari ii inmina directorului societatii cheia de la intrarea in vila. Directorul i-o inapoie zimbind si-i spuse stringindu-i mina:

"Aceasta vila este cadoul nostru pentru dumneavoastra in semn de stima si recunostinta.

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


Ultima oară modificat de Dan-Anghel pe 03 Apr 2015, 07:10, modificat 1 dată în total.

07 Aug 2014, 12:33
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Vultur sau gaina?
O poveste cu talc

Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca, langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace, micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile, adica a ciugulit boabele aruncate de taran, a smuls firele de iarba imprastiate prin ograd , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat, a incercat si cate un zbor stangaci, la fel ca si suratele lui.

Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile, el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer, batand alene din aripile-i mari si vanjoase.

Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat: "Ce este asta ?"

"Acesta este vulturul, regele pasarilor," i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului." In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina, intrucat o gaina se credea a fi.


Dupa o poveste de Anthony de Mello

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


Ultima oară modificat de Dan-Anghel pe 04 Apr 2015, 06:49, modificat 1 dată în total.

02 Ian 2015, 07:43
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Castelul Vietii Tale
(poveste cu talc)

A fost odata un Senior care hotarâse sa faca o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a vazut o oferta speciala "Castelul Vietii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele... Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuita, domnul de cum ajunge la hotel, formeaza numarul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data calatoriei. Totul în lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usa domnul a fost întâmpinat cu foarte multa amabilitate catre un om îmbracat într-o fusta tipic scotiana, în carouri.
- Ceilalti vizitatori au intrat deja? - se intereseaza turistul.
- Ceilalti vizitatori??? - se mira omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere în revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lânga intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorilor o lingura si a cerut ca pe parcursul întregii calatorii sa tina lingura cu partea concava în sus.
- Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul urmator: fiecarui vizitator îi dam o lingura, umpluta cu nisip fin, în acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas în lingura, iar pentru fiecare gram lipsa se achita o Lira sterlina ...
- Si daca nu vars nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuita.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început. Încrezator în puterea mâinilor sale, el a început sa urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lânga galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vântul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se coboara sub scari pentru a ajunge la sala cu arme militare, însa stând sub scara, îsi da seama ca, pentru a ajunge în acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada. Lucru care nu iar fi pus viata în pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca, se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a început sa se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fusta scotiana, cu o balanta în mâna. Seniorul a golit continutul din lingura în balanta si asteptata nerabdator rezultatul.
- Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce înseamna ca, nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata – spune proprietarul.
- Multumesc.
- Ti-a placut vizita? - Întreba la sfârsit omul în fusta.
Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era în jur meu.
- Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip, chiar daca îl versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Unica conditie e ca, trebuie sa reusiti în 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.
Fara a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lânga antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponatele de armura. Dupa asta repede a coborât pe scari în temnita, nisipul deja îl varsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede începe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si - a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
- Vad ca nu aveti nimic nisip în lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut.
Vizitatorul nu a raspuns imediat.
- De fapt, nu - a spus el în cele din urma - Ma gândeam cum sa nu întârzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere.
Omul în fusta îsi aprinde pipa si spune:

-Exista oameni care trec prin "Castelul Vietii" lor, încercând sa nu plateasca pentru nimic, si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar înteleg ca în viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


04 Feb 2015, 13:56
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Încrederea

Un om tocmai se însurase și se întorcea acasă, împreună cu soția sa. Traversau un lac, într-o barcă, când, dintr-o dată, s-a dezlanțuit o furtună violenta. Bărbatul era un luptator, însă, femeia s-a înfricoșat peste poate, gândind că nu mai aveau nici o speranță să scape cu viață. BARCA ERA MICĂ, IAR FURTUNA ERA, CU ADEVĂRAT, EXTREM DE PUTERNICĂ ȘI, ÎN FIECARE CLIPĂ, PAREAU PE PUNCTUL SA SE SCUFUNDE. Omul rămanea însă tăcut, calm și liniștit, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Nevasta lui a început să tremure de frică și i-a spus:
- Chiar nu îți este teamă? Acesta poate fi ultimul nostru moment din viața! SE PARE CĂ NU VOM REUȘI SĂ AJUNGEM PE CELĂLALT MAL. Numai un miracol ne mai poate salva. Nu-ți este frică? Ce este cu tine? Ai înnebunit? Ești de piatră sau cu totul nesimțitor?

BĂRBATUL A RÂS ȘI ȘI-A TRAS SABIA DIN TEACĂ. Femeia a devenit și mai confuză. Ce avea de gând să facă soțul său?
Apoi, el a dus sabia aproape de gâtul nevestei, atât de aproape încât aproape ca îi atingea gâtul.

Și-a întrebat soția:
- ÎȚI ESTE FRICĂ?

Ea s-a pornit să chicotească, să râdă în hohote și a raspuns:
- DE CE SĂ-MI FIE FRICĂ? Dacă sabia este în mâinile tale, de ce ar trebui să mă tem? Știu că mă iubești!

El și-a pus sabia înapoi în teacă și a zis:
- Acesta este și răspunsul meu către tine. Știu că Dumnezeu mă iubește, iar sabia este în mâinile Lui! Iar furtuna este mâinile Lui, așa că, de ce ar trebui să-mi fie frică? Așadar, ORICE ESTE PE CALE SĂ SE PETREACĂ ESTE CEVA BUN. Dacă supraviețuim, este bine; dacă murim, iarași este bine. Căci TOTUL ESTE ÎN MÂINILE LUI ȘI EL NU NE POATE FACE NIMIC RĂU!

Aceasta este încrederea care trebuie să ne patrunda.
O ASTFEL DE ÎNCREDERE GROZAVĂ ESTE CAPABILĂ SĂ ÎȚI TRANSFORME ÎNTREAGA VIAȚĂ! Și NUMAI o asemenea încredere grozavă este în stare să-ți schimbe viața, doar dacă nu cumva nu îți dorești asta!!

O poveste din cartea lui Osho "Podul curcubeului"

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


02 Iun 2015, 06:38
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Am ajuns acasa intr-o seara, sotia mea imi pregatea masa si am luat-o de mana si i-am spus: “Am ceva sa iti spun”. S-a asezat si a inceput sa manance in liniste. Am observat durerea din ochii ei.
Nu stiam ce sa ii spun, dar trebuia sa ii impartasesc gandurile mele. “Vreau sa divortam!”. Am deschis subiectul cu calm. Nu parea a fi enervata de cuvintele mele. Din contra, m-a intrebat linistita “de ce?”.
Am evitat sa ii raspund si asta a enervat-o. A aruncat tacamurile si a inceput sa tipe la mine: “nu esti barbat!”.
In acea seara nu am mai discutat. Ea plangea si vroia sa stie ce s-a intamplat cu casnicia noastra. Insa nu puteam sa ii ofer un raspuns satisfacator; ma castigase o alta femeie, Jane. Nu o mai iubeam. Imi era mila de ea!
Ma simteam vinovat, asa ca m-am apucat sa redactez un contract de divort in care renuntam la casa, la masina si la 30% din actiunile companiei mele. S-a uitat la contract si l-a rupt in bucatele. Femeia cu care petrecusem 10 ani devenise un strain pentru mine. Ma simteam prost ca ii irosisem timpul, resursele si energia, dar nu puteam sa imi retrag cuvintele de dragoste pentru Jane. A inceput sa planga in fata mea, fapt care m-a linistit. Ideea divortului ma obseda de cateva saptamani si acum devenise mai clara si mai bine conturata.
A doua zi am ajuns acasa foarte tarziu si am gasit-o scriind ceva. Nu am mancat, m-am dus direct la culcare si am adormit rapid pentru ca petrecusem o dupa-amiaza obositoare cu Jane. Cand m-am trezit ea inca scria. Nu mi-a pasat asa ca m-am intors si m-am culcat la loc.
Dimineata mi-a prezentat conditiile ei de divort: nu vroia nimic de la mine, dar imi cerea o luna de zile inainte sa depunem actele. In aceasta luna trebuia sa ne straduim sa ducem o viata cat mai normala. Motivul ei era simplu: fiul nostru avea niste examene dificile peste o luna si nu vroia sa il stresam cu vestea divortului.
Mi s-a parut rezonabil ceea ce ea imi cerea, dar a mai inclus o conditie. Mi-a cerut sa imi amintesc momentul cand am dus-o in brate peste prag in noaptea nuntii noastre. Vroia ca in fiecare dimineata din timpul acelei luni sa o duc in brate din dormitor pana la usa de la intrare. Am crezut initial ca e nebuna. Ca sa putem sa traim civilizat in ultimele noastre zile impreuna, am acceptat cererea ei ciudata.
I-am spus si lui Jane despre conditiile ciudate ale sotiei mele… A inceput sa rada zgomotos si mi-a zis ca e absurd. “Indiferent la ce trucuri va apela, trebuie sa accepte divortul”, mi-a spus dispretuitor.
Eu si sotia mea nu mai avusesem niciun fel de contact fizic de cand anuntasem divortul. Asa ca atunci cand am dus-o in brate in prima zi, eram amandoi destul de stangaci. Fiul nostru aplauda in spatele nostru, “Tati o duce pe mami in brate!”. Cuvintele lui m-au durut amarnic. Am mers aproape 10 metri cu ea in brate. Si-a inchis ochii si mi-a soptit: “Nu ii spune fiului nostru despre divort.”
A doua zi, ne-a fost mai usor amandurora. Ea s-a asezat cu capul pe pieptul meu. Puteam sa ii simt parfumul bluzei. Mi-am dat seama ca nu ma mai uitasem la femeia asta atent de foarte mult timp. Am observat ca nu mai era tanara. Avea riduri fine pe fata, iar parul ei incepuse sa albeasca. Casatoria noastra isi pusese amprenta asupra ei. Pentru un minut, m-am gandit la ceea ce am putut sa ii fac.
In a patra zi, cand am ridicat-o, am simtit un sentiment de intimitate. Aceasta era femeia care imi daruise 10 ani din viata ei. In a cincea si a sasea zi, am realizat ca incepusem sa ma apropii din nou de ea. Nu i-am spus acest lucru lui Jane. Devenise mai usor sa o ridic pe masura ce treceau zilele. Poate ca acest antrenament ma facuse mai puternic.
Intr-o dimineata, incerca sa aleaga cu ce sa se imbrace. A incercat cateva rochii, dar nu a gasit niciuna care sa ii vina. A suspinat :”toate rochiile mi-au ramas mari”. Atunci am realizat ca slabise atat de mult incat acesta era motivul pentru care o ridicam mai usor.
Apoi mi-am dat seama… adunase atat de multa durere in inima ei. Fara sa imi dau seama, am intins mana si i-am mangait capul.
Atunci a intrat pe usa fiul nostru si mi-a spus ca este momentul sa o iau in brate pe mami. Momentul in care o luam in brate pe mami devenise o parte importanta a vietii sale. Sotia mea i-a facut semn sa se apropie si l-a luat in brate. Am luat-o in brate si am dus-o pana in hol. Mana ei era asezata pe gatul meu usor si natural. Eu am tinut-o strans in brate. Exact ca in ziua nuntii noastre.
Ma intrista ca slabise atat de mult. In ultima zi, cand am ridicat-o in brate nu am putut sa fac niciun pas. Fiul nostru plecase deja la scoala. Am tinut-o strans si i-am zis ca nu observasem pana acum ca viata noastra ducea lipsa de momente de intimitate. Am plecat spre birou, am iesit din masina fara sa o incui. Imi era teama ca daca mai intarzii un minut o sa ma razgandesc. Am urcat scarile. Jane mi-a deschis usa si i-am spus: “imi pare rau, nu mai vreau sa divortez”.
S-a uitat la mine nedumerita si mi-a atins fruntea. “Ai febra?” I-am dat mana la o parte si i-am repetat ca nu mai vreau sa divortez. Casnicia mea era plictisitoare pentru ca nu mai puneam pret pe micile detalii ale vietii noastre, nu pentru ca nu ne mai iubeam. Mi-am dat seama ca vreau sa o duc in brate in fiecare dimineata pana cand moartea ne va desparti. Jane mi-a tras o palma zdravana, mi-a inchis usa in nas si a inceput sa planga. Am plecat si m-am oprit la o florarie ca sa ii comand un buchet de flori.
Vanzatoarea m-a intrebat ce sa scrie pe biletel. I-am zis sa scrie: “te voi purta in brate in fiecare zi pana cand moartea ne va desparti”.
Cand am ajuns seara acasa mi-am gasit sotia moarta tinand buchetul de flori in maini si cu un zambet pe buze. Sotia mea se lupta cu cancerul de cateva luni si fusesem atat de ocupat cu Jane incat nici n-am observat. Stia ca o sa moara curand si vroia sa ma salveze de la o reactie negativa a fiului meu in cazul in care ma decideam sa bag divort. Cel putin in ochii fiului meu… sunt un sot iubitor.
Micile detalii ale vietii noastre sunt cele cu adevarat importante intr-o relatie. Nu conteaza casa, masina, proprietatile, banii. Acestea creeaza un mediu propice pentru a ne face fericiti, dar nu sunt motivul fericirii.
Gaseste timp pentru a fi prietenul sotiei sau sotului tau si fa acele mici lucruri care creeaza intimitate. Fa astfel incat sa ai o casnicie fericita!
Daca nu dai mai departe, nu ti se va intampla nimic.
Daca dai mai departe acest articol, s-ar putea sa salvezi o casnicie. De cele mai multe esuam atunci cand nu realizam cat de aproape suntem de succes si ne dam batuti.

Vitamine...pentru suflet...(Humberto A.Agudelo C)

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


07 Iul 2015, 07:20
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Maestrul m-a sărutat pe frunte!
O poveste de Osho

Credeam că îmi găsisem calea. Credeam că îmi găsisem maestrul, înţeleptul care să mă călăuzească în viaţă. Nu a fost îndeajuns. Vreme de trei ani, el nu s-a uitat la mine. Îl aşteptam în fiecare zi ,din zori până la inserat. Atât de mulţi oameni veneau către el şi plecau de la dânsul, dar mie nu îmi acorda nici măcar o privire. Parcă nu existam pentru el. Cu toate acestea, m-am încăpăţânat să rămân în preajma sa, şi, mai mult decât atât, apropierea de el m-a făcut să mă simt din ce în ce mai bine. Cu cât mă ignora mai mult, cu atât mi se părea mai mult că ignorarea mea avea o semnificaţie din ce în ce mai adâncă.
După trei ani, înţeleptul s-a uitat prima oară la mine. În acest fel, îmi dădea de înţeles că nu mai sunt o ucenică, ci o discipola. Dacă un învăţăcel nu avea răbdarea de a rămâne trei ani în jurul său, nu avea cum să îi deschidă poarta spre înţelepciunea să.
Au mai trecut trei ani, şi înţeleptul şi-a aruncat iarăşi privirea spre mine şi mi-a zâmbit! Surâsul său a fost la fel de ascuţit în inima mea precum o sabie. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb de ce mi-a zâmbit.. Dar el avea treabă cu alţi ucenici...
S-au scurs încă trei ani, şi, într-o zi, înţeleptul m-a chemat la el şi m-a sărutat pe frunte. Mi-a spus, "Fiica mea acum eşti pregătită. Acum poţi să pleci în lume şi să împărtăşeşti Mesajul."
Dar el nu mi-a transmis nici un Mesaj.
Timpul mi-a mai mâncat încă nouă ani din viaţă. Singurul său mesaj către mine rămăsese că privise la mine, că îmi zâmbise şi mă sărutase pe frunte.
Dacă însă călăuzitorul tău nu îţi zice că eşti gata, aşa trebuie să fie. Atingerea picioarelui maestrului tău spiritual înseamnă să îi recunoşti bunătatea.
După câtva timp, obişnuia să le mărturisească ucenicilor săi, "Am întâlnit pe cineva ciudat. Vreme de nouă ani m-a învăţat numai uitându-se la mine, însă, în fiecare din aceşti ani, m-a îndrumat. Atunci când mi-am dat seama că eram numai un ucenic şi că, orice mi s-ar fi întâmplat, privea către mine. Privirea să era o ploaie de dragoste... Am mai aşteptat încă trei ani, fără să se petreacă aparent nimic. Felul cum se uita la mine, cu o atât de mare iubire şi compasiune, mă făcea să fiu în al nouălea cer. Mă scăldam într-o improspatatoare experienţă de viaţă!"
Înţeleptul nu s-a oprit aici, şi a continuat să le zică elevilor săi, "Fără să-mi spună nimic, în aceşti alţi trei ani mintea mea a încetat să mai funcţioneze. Ochii mei se îndreptau doar spre ea, şi, puţin câte puţin, atent la gesturile sale, nu m-am mai gândit la nimic. Am uitat până şi scopul pentru care eram acolo, şi conta numai modul în care mă privea. Ştiam ţelul şi eram întru totul împlinit."
"S-au scurs încă trei ani, şi atunci când mi-a surâs, întrega viaţă mi-a surâs. Fiecare particulă din trupul meu a simţit zâmbetul său, cu o atingere atât de delicată încât mi-a pătruns profund în inimă. Ştiam că s-a întâmplat ceva, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplase. Am trecut din stadiul de ucenicie în cel de devotare."
"Ziua în care m-a sărutat pe frunte m-a adeverit ca şi maestru. Sărutul său pe fruntea mea a fost ultimul său mesaj. Mi-au luat mulţi ani pentru a înţelege ce a însemnat asta."
Un sărut dăruit de un înţelept ucenicului său este o declaraţie a faptului că s-a petrecut contopirea, că fuziunea a avut loc, şi eşti în stare să răspândeşti în jur aroma care îţi umple sufletul.
Învăţăcelul este inconştient. Discipolul începe să devină conştient. Devotatul este atât de conştient încât nu îşi poate conştientiza conştiinţa sa! Este nevoie de recunoaşterea unui maestru, deoarece numai aşa distanţa dintre un devotat şi un maestru nu mai există deloc. Devotatul evoluează într-un maestru, dar este vorba despre o dezvoltare spontană, naturală.

O poveste de Osho desprinsă din “Satyam Shivam Sundaram”

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


11 Iul 2015, 06:30
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Kahlil Gibran:
Când mi s-a născut Durerea
Un poem cu tâlc

De ce nu am accepta că durerea, suferinţa, necazul, supărarea ne sunt adeseori tovarăşi în viaţă? De nu i-am putea vedea ca pe nişte prieteni de aproape ori iubiţi, în stare să ne însoţească şi chiar să ne călăuzească? În poemul/povestea cu tâlc "Când mi s-a născut Durerea," Kahlil Gibran ne lămureşte tocmai despre o astfel poveste de dragoste ori de prietenie, de care ne putem desprinde uneori cu greu, cu atât mai mult cu cât se identifica cu viaţa noastră...

Atunci când mi s-a născut Durerea, am hrănit-o cu grijă, şi am vegheat asupra să cu tandreţe.

Iar Durerea mea a crescut, asemeni a tot ce trăieşte, puternică, frumoasă şi plină de minunate delicii.

Ne iubeam unul pe celălalt, Durerea mea şi cu mine, şi iubeam lumea din preajma noastră; căci Durerea avea o inima bună, şi inima mea era bună împreună cu Durerea mea.

Şi atunci când cântam amândoi, Durerea mea şi cu mine, vecinii noştri stăteau la ferestre şi ne ascultau; căci cântecele noastre erau profunde precum marea şi melodiile noastre erau pline de ciudate amintiri.

Iar atunci când ne plimbam împreună, Durerea mea şi cu mine, oamenii ne priveau cu ochi buni şi şopteau despre noi cuvinte de o mare dulceaţă. Şi existau unii care se uitau la noi cu invidie, căci Durerea mea era ceva nobil, iar eu eram mândru cu ea.

Durerea mea a murit însă, asemeni a tot ce trăieşte, şi am rămas singur în cugetare şi chibzuire.

Iar acum, când vorbesc, cuvintele mele se prăbuşesc greoi peste urechile mele.

Şi atunci când cânt, vecinii nu mai vin să-mi asculte melodiile.

Iar când umblu pe străzi, nimeni nu se mai uită la mine.

Doar în somn aud voci, spunând cu milă, "Vezi, aici stă omul a cărui Durere a murit."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


20 Iul 2015, 07:03
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Un cerşetor în rai?
O poveste de Osho

S-a întâmplat odată ca un om bogat să moară în aceeaşi zi cu un cerşetor din oraşul său. Numele cersetorului era Lazăr. Bogătaşul s-a dus direct în iad, iar Lazăr s-a pomenit într-o clipă în rai. Omul înstărit şi-a înălţat privirea şi l-a zărit pe Lazăr în apropierea lui Dumnezeu, aşa că a strigat cât a putut de tare către ceruri, "Alo! Se pare că s-a petrecut o încurcătură. Eu ar fi trebuit să fiu acolo, iar cerşetorul Lazăr ar fi trebuit să fie aici!"

Dumnezeu a râs şi a zis, "Cei din urmă trebuie să ajungă cei dintâi, iar cei dintâi să devină cei din urmă. Te-ai bucurat îndeajuns de mult fiind cel dintâi, iar acum a sosit timpul ca şi Lazăr să fie niţel satisfăcut de acest lucru."

Omul bogat se simţea copleşit de căldură - desigur, în iad nu ai încă la dispoziţie aer condiţionat - o căldură de foc. Îi era foarte sete şi nicăieri nu exista apă. A strigat, aşadar, încă o dată, "Dumnezeule, te rog, cel puţin trimite-l pe Lazăr la mine cu puţină apă. Îmi este tare sete!"

Iar Dumnezeu a glăsuit, "Lui Lazăr i-a fost de multe ori sete la uşa ta, ajungând chiar pe pragul morţii din această cauză, şi tu nu i-ai niciodată nimic. A fost pe moarte, înfometat la uşa ta, iar în casa ta avea loc câte o petrecere în fiecare zi, la care erau mulţi invitaţi de seamă, dar el a fost alungat mereu din faţa uşii de servitorii tăi pentru că oaspeţii erau pe cale să sosească, musafiri importanţi, politicieni, diplomaţi, oameni cu stare, iar un cerşetor stând acolo nu ar fi dat bine. Slugile tale l-au izgonit, şi lui îi era foame, iar oamenii invitaţi la tine nu erau înfometaţi. Nu te-ai uitat nicicând spre Lazăr. Acum, ceea ce-mi ceri este imposibil."

Şi se spune că Lazăr a râs.

Această poveste adâncă a devenit subiect de meditaţie pentru mulţi mistici creştini. Ea s-a statornicit la fel ca şi un Zen Koan (o poveste, un dialog, o întrebare ori o afirmaţie utilizată în practica Zen pentru a provoca "o mare îndoială" şi a testa progresul învăţăceilor pe calea Zen), iar în mănăstirile creştine, misticii nu încetau să se întrebe de ce Lazăr a râs.

El a râs de absurditatea lucrurilor. Nu a ştiut niciodată că un nimeni precum Lazăr - un lepros, un cerşetor - ar putea intra în rai. N-ar fi crezut nicicând că s-ar fi putut întâmpla aşa ceva. Şi nu ar fi dat crezare nici în ruptul capului celuilalt lucru, faptului că un om bogat, cel mai avut din oraş, ar fi putut să ajungă în iad. A râs.

Şi Lazăr continuă să râdă. Iar el va râde şi atunci când tu vei muri: dacă eşti cineva, va râde pentru că vei fi izgonit. Dacă eşti un nimeni, cineva cât se poate de neînsemnat, va râde întrucât vei fi binevenit.

În această lume, deoarece există egoul, egoul este preţuit în toate. În cealaltă lume, în cealaltă dimensiune, preţuirea se dă lipsei egoului. De aceea, Buddha pune accentul pe ne-sine - ANATTA. El a spus, "Nu îţi spune nici măcar "eu sunt un suflet," pentru că şi acest lucru devine un ego subtil. Nu zice AHAM RAHMASMI - eu sunt Brahma, eu sunt supremul sine. Nu spune nici măcar atât, căci Eul este foarte înşelător. Te poate păcăli. Te-a păcălit vreme de mai multe vieţi. Poate să te ducă cu preşul pe mai departe. Spune, pur şi simplu, "Nu sunt" şi rămâi în această negare, în această nimicnicie - devino gol de sine."

Omul trebuie să scape de sine. Odată ce sinele este aruncat deoparte, nimic nu mai lipseşte. Începi să te reverşi şi înflorirea pogoară peste tine.


Sursă: Osho - "And the Flowers Showered" / "Şi florile au plouat"

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


31 Iul 2015, 06:45
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne
O poveste cu tâlc

Psalmistul a scris: "Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!" (Psalmul 92:5)
Care este, de fapt, diferenţa dintre "măreţia" faptelor lui Dumnezeu şi "adâncimea"gândurilor Sale?
Imaginează-ţi un imens copac Sequoia, avântându-se zeci de metri către ceruri. Oamenii care trec pe lângă el se împart în trei categorii:
Unii îl întâlnesc în drum, dar nu iau deloc seama la înălţimea sa extraordinară.
Alţii îşi ridică ochii şi nu pot să nu se simtă copleşiţi de mărimea sa ieşită din comun.
Cei cu adevărat înţelepţi înţeleg că pentru a ajunge la o asemenea înălţime, un astfel de copac trebuie să fie echilibrat, stabilizat de nişte rădăcini uriaşe.
Psalmistul a fost uimit de ambele aspecte ale lui Dumnezeu. El a fost conştient de ceea ce i se arată în faţă ochilor - "Cât de mari sunt lucrările Tale." Dar a avut totodată şi înţelepciunea de a realiza că la fel de mult îi era ascuns vederii - "cât de adânci sunt gândurile Tale!"
Câţi inşi obtuzi îşi irosesc viaţa fără a observă nici măcar o clipă minunile universului... Exact acest lucru ni se spune în continuare în Psalmul 92: "Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta." Omul "prost" îşi duce traiul fără a băga în seamă magnificul arbore Sequoia din preajma sa.
Desigur, sunt şi ceilalţi oameni - poate cei mai mulţi din lume - care nu au putinţa să discearnă decât ceea ce le apare în faţa ochilor - "cel nebun nu ia seama la el." "Nebunul" nu reuşeşte să înţeleagă că o parte imensă din acest copac este ascunsă vederii şi este îngropată adânc sub pământ. Căci toţi cei care suntem uimiţi de minunile lumii nu trebuie să uităm că la fel de multe sunt ascunde vederii şi înţelegerii noastre.

Text inspirat de o poveste a lui Mishlei Yaakov HaMenukad - Rabinul Yaakov din Dobnow

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


09 Aug 2015, 07:39
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 78, 79, 80, 81, 82, 83  Următorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România