Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 79, 80, 81, 82, 83
Povestiri cu tâlc 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Poveste de Osho:
Diogene şi regele

Diogene trăia dezbrăcat, gol puşcă, şi era un bărbat foarte viguros. Patru tâlhari care răpeau oameni pentru a-i vinde în piaţa de sclavi s-au gândit, "Acest om ar putea fi o pradă tare preţioasă, am putea să luăm pe el o mulţime de bănet. Am vândut mulţi sclavi până acum, dar nici unul nu era atât de puternic, frumos şi tânăr. Putem obţine pentru el orice preţ am cere şi ar putea avea loc o licitaţie crâncenă în piaţă atunci când l-am sui pe piedestal pentru vânzare. Cu toate astea, "şi-au zis ei, "noi patru nu suntem îndeajuns pentru a-l prinde. Poate să ne omoare pe toţi de unul singur!"
Diogene a auzit ce puneau la cale. Stătea pe marginea răului, bucurându-se de briza răcoroasă a serii sub un copac, iar spatele acestuia cei patru îşi discutau cu înfierbântare planul. El le-a spus, "Nu vă fie frică. Veniţi încoace! Nu trebuie să va fie teamă că v-aş putea ucide! Nu am omorât niciodată nici măcar o muscă. Şi nici nu trebuie să va îngrijoraţi că mă voi lupta cu voi, că mă voi împotrivi vouă. Nu mă lupt cu nimeni şi nu mă împotrivesc faţă de nimic. Vreţi să mă vindeţi ca sclav?"
Stânjeniţi, temători, tâlhării au îngăimat, "Aşa ne gândeam. Suntem atât de săraci... Dacă ai dori, dacă ai binevoi..."
El le-a zis, "Desigur că doresc. Dacă aş putea să vă scap cumva de sărăcie, aş fi tare bucuros!"
Aşadar, cei patru au scos la iveală nişte lanţuri, însă Diogene le-a poruncit, "Aruncaţi-le în râu! Nu este nevoie să mă înlănţuiţi. Voi merge înaintea voastră. Nu am credinţa că pot scapă de ceea ce îmi este sortit. De fapt, sunt foarte încântat de ideea de a fi vândut, a sta pe un piedestal înalt, în timp ce sute de oameni se străduiesc să mă cumpere. Sunt dornic să fiu obiectul unei licitaţii. Vin cu voi de bună voie."
Spaima tălharilor a crescut şi mai mult. Acest om nu era numai puternic şi frumos, dar părea să fie şi nebun şi, deci, foarte periculos! Nu mai aveau însă cale de întoarcere! Diogene i-a avertizat, "Dacă încercaţi să o luaţi la goană şi să mă lăsaţi baltă, va riscaţi vieţile! Urmaţi-mă cu toţii. Puneţi-mă la licitaţie!"
Vrând-nevrând, l-au urmat. Vruseseră să îl răpească, dar el mergea bucuros, de bună voie, înaintea lor! Diogene i-a liniştit iarăşi, "Nu va fie frică! Nu vă voi părăsi. Mi-aţi dat o idee nemaipomenită, aşa că va sunt recunoscător. Îmi asum responsabilitatea de a merge la piaţa de sclavi. Puneţi-mă la licitaţie!"
"Ce fel de om este ăsta?" s-au minunat ei. Nu mai puteau însă să dea cu nici un chip înapoi, aşa că l-au urmat. Atunci când a fost dus pe piedestalul înalt din piaţa de sclavi, astfel încât să poată fi văzut bine de toată lumea, s-a instalat o linişte mormântală. Putea fi auzit chiar şi un ac căzând pe pământ!
Oamenii nu zăriseră niciodată un trup atât de bine proporţionat, atât de frunos, atât de puternic încât părea să fie făcut din oţel.
Înainte ca cel care conducea licitaţia să apuce să spună vreun cuvânt, Diogene a declarat, "Ascultaţi-mă! Aici se află un stăpân ce poate fi vândut oricărui sclav, întrucât aceşti oameni, însoţitorii mei au nevoie de bani. Aşadar, înainte să înceapă licitaţia, ţineţi minte că sunteţi pe cale să vă cumpăraţi un stăpân!"
A fost cumpărat de un rege. Desigur, îşi putea permite şi a oferit mereu tot mai mulţi bani în timpul licitaţiei. Mulţi oameni erau interesaţi de Diogene, dar, în cele din urmă, cei patru tâlhari au primit de la rege o sumă imensă, cu mult mai mare decât fusese dată vreodată la piaţa de sclavi. Diogene le-a spus, "Suntei mulţumiţi acum? Puteţi pleca, eu voi merge cu acest sclav."
Pe drumul spre palat, în vreme ce călătoreau într-un car, regele l-a întrebat pe Diogene, "Eşti cumva nebun, scos din minţi? Gândeşti că eşti un stăpân? Eu sunt rege şi tu mă vezi ca şi sclav?"
Diogene i-a răspuns, "Da, însă nu sunt nebun, tu eşti. Ţi-o voi dovedi de îndată." Pe un loc din spatele carului se afla regina. Diogene a zis, "Regina ta este interesată de mine, a terminat-o cu ţine. Este periculos să-ţi cumperi un stăpân!"
Regele a rămas înmărmurit. Desigur, nu se putea compara ca fizic cu Diogene. Şi-a scos sabia din teacă şi şi-a întrebat regina, "Este adevărat ce spune? Dacă îmi mărturiseşti adevărul, vei rămâne în viaţă, iţi jur! Însă, dacă mă minţi, şi voi afla asta mai târziu, îţi voi tăia capul!"
Tremurând de frică, regina a recunoscut, "Este adevărat. Faţă de el tu nu eşti decât o piticanie, nu însemni nimic. Sunt fermecată, atrasă de el. Acest om are un fel de magie. Tu eşti un biet bărbăţel faţă de el. Acesta este adevărul."
Regele a oprit de îndată carul şi i-a spus lui Diogene, "Coboară, te eliberez. Nu-mi doresc un astfel de risc în palatul meu."

Diogene i-a zis, "Îţi mulţumesc. Sunt un om care nu poate fi făcut sclav din simplul motiv că nu dau înapoi de la nici un fel de responsabilitate pe care mi-o asum. Nu i-am lăsat pe cei patru tâlhari să se simtă vinovaţi; nu ei m-au dus la piaţa de sclavi, ci am venit de bunăvoie. Ei trebuie să se simtă îndatoraţi faţă de mine. Iar acesta este carul tău. Dacă vrei să mă dau jos din el, este perfect pentru mine. Nu sunt deloc obişnuit cu carele, picioarele îmi sunt îndeajuns de puternice. Sunt om dezbrăcat, gol-goluţ, iar un car din aur nu mi se potriveşte."

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


13 Mar 2016, 08:30
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 11 Noi 2014, 15:33
Mesaje: 174
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Dragoste de mama

Odata un fiu s-a indragostit si dorea sa se casatoreasca cu o fata pe care mama sa o cunostea dar nu o simpatiza. El a incercat prin diferite metode sa o convinga pe mama sa o accepte, dar tot ce a reusit a fost sa descopere ca antipatia era reciproca, si logodnica si mama nu se simpatizau reciproc. In cele din urma mama ii cere sa nu se cunune cu aceasta fata, ca lucrurile nu vor merge bine. Fiul ii raspunse: "Mama, pe aceasta fata eu o iubesc si nu pot trai fara ea. Destinul nostru este sa fim impreuna si daca va trebui sa ne despartim pentru ca voi doua nu va intelegeti atunci asta este." Indurerata mama ii raspunde "Fiule daca asa simti eu nu te pot opri. Fii cu aceasta aleasa a ta, decat ca binecuvantare eu nu pot sa va dau." Suparat fiul realizeaza ca in sfarsit aleasa lui este cea menita sa fie cu el, ca iata a intuit atat de bine ca mama sa nu le intelege dragostea.
Si amandoi au plecat impreuna in lume, sa se cunune si sa fie fericiti. Dupa un timp, acum cu inima imblanzita de viata cu femeia pe care el o iubea, fiul incepe sa isi aduca aminte mama lui. Supararea fata de ea ii trecuse si vroia sa o vada. Sotia insa se arata sceptica si ii aduse aminte de necazul de la inceput si de opozitiile soacrei. Asa ca fiul nu se duse sa isi vada mama. Mai trecu un timp si dorul de mama se aprinse iarasi in fiu, intampinand din nou rezistenta sotiei la care se supuse. Dupa mai mult timp in care tristetea si necazul sotului incepeau sa devina evidente, sotia ajunse la o concluzie si il chema pe sotul ei sa discute despre problema mamei. Ea ii spuse: "Dragul meu, tu esti viata mea. Mama ta nu a putut vedea acest lucru si nu a avut incredere in mine si atunci am evitat conflictul, de dragul tau, sperand ca lucrurile se vor mai limpezi si ea va veni la noi sa binecuvanteze casnicia. Iata ca acest lucru nu s-a intamplat. Acum inteleg ca este o femeie cu adevarat ingrozitoare si intuitia mea feminina era cu adevarat corecta. Si de la distanta te chinuie si te inrobeste si tu nu poti fii fericit oricum ar fi. Pentru ca te iubesc eu nu te pot vedea chinuindu-te in acest fel. Astfel incat eu am sa plec, pentru ca suferinta mea e prea mare, si daca vrei sa ma intorc la tine mama ta nu mai trebuie sa fie. Trebuie sa alegi intre mine si ea." Sotul ingrozit o implora: "Nu pleca, dragostea mea! Acum inteleg de fapt cele ce imi spui. Eu te-am ales deja pe tine. Vad ca intr-adevar mama ma bantuie chiar si de la distanta si nu iti pot da inima mea asa cum as dori si meriti. Nu am alta alegere: trebuie sa o sfarsesc pe mama." Si pleca atunci, cu binecuvantarea sotiei, sa isi omoare mama si sa isi croiasca noua viata, inapoi inspre casa copilariei lui.

Acasa mama il intampina cu lacrimi, dragoste si bucurie. Nici unul nu mentiona de neintelegerile care au dus la plecarea lui. Dupa cateva zile de regasire fiul isi invita mama la o plimbare prin padure, doar ei doi ca in vremurile copilariei. Ea accepta cu bucurie.

Ajunsi in codru fiul spuse "Mama, nu ai obosit? Hai sa ne oprim un pic." Ea raspunse "Nu am obosit deloc fiule, numai iata ce frumos e codrul, sa mai mergem!" Dupa un timp fiul din nou o invita la un popas. Mama refuza din nou si se afundara si mai mult in natura. Cand ajunsera in mijlocul codrului unde parca timpul fusese refuzat si era desprins complet de lume, fiul ii spuse "Mama, poate tu nu ai obosit, dar eu iata, numai pot. Nu vrei sa ne oprim un pic?"
Mama ii raspunse "Da, aici este bine, sa ne oprim pentru ca este suficient de departe. Nu vreau sa stie nimeni ca tu ai facut-o."

_________________
Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. (Ps 8,2)


23 Mar 2016, 14:50
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
Poveste de Osho: Ştiam că vei sosi!

Viaţa este frumoasă numai când există dragoste. Dragostea are o valoare mai înalta decât viaţa... o valoare mai mare decât viaţa.
Viaţa poate fi sacrificată pentru dragoste, dar dragostea nu poate fi sacrificată pentru viaţă.
Leslie Weatherhead ne spune această poveste din cel de-al doilea război mondial...
Doi soldaţi erau uniţi de o mare prietenie. Într-o seară, unul dintre ei s-a întors în tranşee şi a descoperit că prietenul său nu revenise. Pe front fuseseră ucişi mulţi oameni, aşa că fost străbătut de temerea că şi prietenul său putea fi mort.
Şi-a întrebat camarazii, şi cineva i-a spus, "Nu ştim sigur dacă a murit, dar era rănit atât de tare încât i-ar fi fost imposibil să se întoarcă în tranşee. Până acum cred că şi-a dat duhul."
Se înnoptase cu totul iar inamicii continuă să tragă rafale nimicitoare de mitralieră, dar soldatul voia să plece şi să-şi caute prietenul.
Ofiţerul i-a spus, "Nu face asta, este o prostie!", el nu i-a ascultat însă vorbele şi a plecat.
Era foarte greu de înaintat prin întuneric şi mii de cadavre erau împrăştiate peste tot.
Soldatul a căutat, şi a tot căutat şi, spre miezul nopţii, a revenit purtând în spate trupul prietenului său mort. El însuşi era rănit groaznic, mortal... nu avea cum să supravieţuiască.
În clipa în care a ajuns în tranşee, s-a prăbuşit pe jos împreună cu corpul prietenului său.
Ofiţerul a venit la el şi i-a zis, "Ţi-am spus că era o prostie! Nu a meritat să faci asta. Uită-te în ce hal ai ajuns. Prietenul tău este mort, iar tu eşti pe moarte!"
Bărbatul muribund şi-a deschis ochii şi a răspuns, "Ba a meritat să fac asta pentru că, atunci când l-am găsit, el s-a uitat la mine şi mi-a spus, "Jim, ştiam că vei sosi."
Viaţa poate fi sacrificată pentru dragoste, merită asta.
Noi am fost învăţaţi însă chiar contrariul: sacrifică orice doar pentru a trăi; pentru a supravieţui, sacrifică orice.
Eu te învăţ contrariul: pentru a fi iubit, sacrifică orice.

Sursă: Osho / Binecuvântaţi sunt ignoranţii: Un jurnal Darshan

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


03 Apr 2016, 07:29
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mar 2011, 14:08
Mesaje: 3846
Locaţie: Buzau-Romania
Mesaj Re: Povestiri cu tâlc
În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, orice inferioritate şi orice superioritate dispare

Invidia este unul dintre cele mai puternice sentimente. Invidia înseamnă a trăi prin comparație. Cineva e mai sus decât tine. Te afli întotdeauna undeva, pe o treaptă din mijlocul unei scări. Scara e cumva asemenea unui cerc, unei roți, pentru că nimeni nu ajunge la capătul ei. Fiecare e blocat undeva la mijloc. Cineva e întotdeauna mai sus decât tine, iar asta te ofensează și te menține într-o stare de luptă prin toate mijloacele posibile. Succesul îți va da toate drepturile, insuccesul îți va dovedi că ai greșit. Prin urmare, ceea ce are importanță e succesul, iar pentru a-l atinge, orice mijloc e permis. Gândești că nu trebuie să-ți pese de mijloacele prin care-l atingi și, de fapt, așa e, nimănui nu-i pasă. Ținta e să urci cât mai sus pe scară. Problema e că niciodată nu vei ajunge la vârful ei. Mereu va fi cineva deasupra ta și, oricine ar fi, va crea în tine invidie, pentru că el a reușit și tu nu.

Atunci de ce nu poți sări de pe scară? De ce nu poți ieși din cerc? În privința asta, societatea a fost foarte abilă. Ea și-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani: întotdeauna cineva e mai jos decât tine și asta îți dă satisfacții incredibile. În același timp, întotdeauna cineva e deasupra ta, ceea ce creează în tine invidie, nefericire, suferință, umilință. În timp ce celălalt continuă să se miște în sus, tu te-ai oprit. Aceasta te face să te simți fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ și nimic mai mult. Acum ar fi cazul să sari de pe scară și să le spui celor din fața ta să meargă unde vor. Dar nu sari, pentru că mai există o mulțime de oameni și sub tine. Aceasta îți va da o mare mulțumire, sentimentul că ai întrecut atâția alți oameni; că nu ești chiar fără valoare. Oamenii plasați sub tine sunt destui pentru a-ți dovedi asta. Acum ești într-o dilemă: de câte ori te uiți în sus, te simți rău; de câte ori te uiți în jos, te simți excelent. Cum ai mai putea sări de pe scară? Sărind de pe ea, ai rămâne singur. Nimeni n-ar mai fi deasupra ta și nimeni dedesubtul tău. Aici, pe scară, ești cu toată lumea, ești o parte a societății, a culturii, a civilizației – și e doar o chestiune de oarecare efort din partea ta pentru ca oamenii să ajungă să-ți spună: „Bravo, continuă! Nu fi deprimat, fii optimist! Succesul e aproape”.

În copilărie, părinții ne spun: „Uită-te la băiatul vecinilor – a ieșit primul la școală, la liceu, la facultate…” Total greșit! Să urmărim o logică simplă: dacă nu te simți inferior, nu te poți simți superior și invers. Amândouă merg împreună. Dacă înlături unul din aceste sentimente, nu-l poți păstra pe celălalt. Dacă nu te simți superior în fața unora, cum ai putea să te simți inferior în fața altora? Te poți simți doar tu însuți.
[…] Da, e posibil ca într-un domeniu să știi tu mai mult, iar altcineva, mai puțin. Într-un domeniu poți fi mai talentat, iar în altul, altcineva. Acest lucru ne arată doar că oamenii sunt unici, că au calități și abilități diferite. Fiecare om are individualitatea lui proprie și nu poate fi comparat cu altul.

N-am crezut niciodată despre cineva că mi-e inferior; n-am crezut niciodată despre cineva că mi-e superior. Eu sunt eu, tu ești tu. Comparația n-are sens. Dar toți copiii sunt împinși în competiție, și astfel, e firesc să te compari cu alții, iar invidia să apară, dacă cineva reușește și tu nu, dacă cineva obține un lucru pe care tu nu poți să-l obții. Așadar, ai fost învățat de mic să te vezi inferior cuiva, sau superior altcuiva, astfel încât, acum îi judeci în permanență pe oameni ca inferiori sau superiori, ca buni sau răi, ca cinstiți sau necinstiți, în raport cu tine. Nu judeca! Orice om e doar el însuși. Acceptă-l așa cum e, dar nu uita că acest lucru e posibil numai dacă te accepți și pe tine așa cum ești.

Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă invidia ne îndepărtează de noi înșine este DA. Prin comparație, ai mers prea departe, în ambele direcții. Într-o parte sunt cei superiori ție, iar într-alta sunt cei inferiori ție – tu ești între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuți. Lupți în permanență pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta și, în același timp, îl împingi în jos pe cel de sub tine, pentru că încearcă să-ți ia locul. Iar el te trage de picioare, la fel cum tragi și tu de picioarele altcuiva. E un lanț straniu, în care fiecare trage de picioarele celuilalt, și toți sunt în pericol de a fi răniți.
Dacă sunteți invidios în competiția cu lumea din jurul vostru, cum puteți ajunge la voi înșivă? Lumea e atât mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție? Veți înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.

Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă.
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul e neacceptarea faptului că fiecare e unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie. Şi din acest lucru nu rezultă nici o comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul Univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Osho

_________________
Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!


10 Apr 2016, 06:53
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 824 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1 ... 79, 80, 81, 82, 83


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România