Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 8 mesaje ] 
Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii 
Autor Mesaj
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 10 Sep 2008, 00:27
Mesaje: 832
Mesaj Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Vă supun atenţiei două omilii ale Sf. Augustin având ca temă unitatea Bisericii, pe care le-a rostit împotriva donatiştilor cu prilejul Rusaliilor, ziua de naştere a Bisericii celei "una, sfinte, katholice şi apostolice". Schisma donatiştilor nu fusese provocată de erori doctrinare - ei păstrau ierarhia, sacramentele şi o disciplină riguroasă în materie de morală - şi totuşi Augustin afirmă răspicat că tainele lor nu sunt valide, iar Duhul Sfânt nu viază în mădularele amputate din Trupul mistic al lui Hristos, chiar dacă ele continuă să-şi păstreze aparent forma.

Interesant pentru Ortodoxie este că Sf. Augustin nu pare să acorde niciun rol deosebit Romei şi primatului papal în ecleziologia sa, ba chiar are câteva pasaje care infirmă pretenţiile unei jurisdicţii universale a unei Biserici locale sau a unui Apostol asupra Bisericii Universale:

Citat:
Sf. Augustin – Predica CCLXVIII
La ziua Cincizecimii
(PL 38, 1231-1234)

Unitatea Bisericii în limbile tuturor neamurilor

1. Ziua de astăzi este sărbătoare pentru noi din pricina venirii Duhului Sfânt, fiind a cincizecea de la învierea Domnului, căci au trecut şapte săptămâni. Însă dacă veţi socoti câte zile au şapte săptămâni, veţi ajunge la patruzeci şi nouă – la acestea se mai adaugă una, pentru ca să ne înveţe unitatea. Ce este această venire a Duhului Sfânt? Ce s-a întâmplat atunci? Cum şi-a făcut cunoscută prezenţa? Cum a vădit-o? Toţi au grăit în limbile tuturor popoarelor. Erau adunaţi într-un singur loc o sută douăzeci: numărul sfânt al celor doisprezece Apostoli s-a înmulţit tainic cu zece. Cum dar, fiecare din cei peste care a venit Duhul Sfânt a vorbit în câte una din limbile tuturor popoarelor, unii în cutare limbă, iar alţii într-alta, ca şi cum şi-ar fi împărţit între ei toate limbile? Nu aşa, ci fiecare om în parte grăia în limbile tuturor neamurilor. Un om vorbea toate limbile popoarelor: unitatea Bisericii în limbile tuturor neamurilor. Iată cum unitatea Bisericii soborniceşti răspândită în toată lumea se vădeşte şi aici.

În afara Bisericii nimeni nu are Duhul Sfânt

2. Aşadar, cel ce are Duhul Sfânt este în Biserica ce grăieşte în limbile tuturor. Oricine se află în afara acestei Biserici nu are Duhul Sfânt. Căci de aceea S-a milostivit Sfântul Duh să Se arate în limbile tuturor popoarelor, ca să priceapă că are Duhul Sfânt acela care se cuprinde în unitatea Bisericii ce grăieşte în toate limbile. Un singur trup, spune Apostolul Pavel: este un singur trup şi un singur Duh (Ef. 4:4).

Uitaţi-vă la mădularele noastre. Trupul este alcătuit din multe mădulare, şi toate mădularele le viază un singur duh. Iată, prin duhul omenesc, prin care eu însumi sunt om, unesc toate mădularele: poruncesc membrelor să se mişte, mă folosesc de ochi ca să văd, de urechi ca să aud, de limbă ca să vorbesc, de mâini ca să lucrez şi de picioare ca să umblu. Lucrările mădularelor sunt diferite, dar un singur duh le conduce pe toate. Multe se poruncesc, multe se fac: unul singur porunceşte, unuia singur i se slujeşte. Ceea ce este duhul nostru, adică sufletul nostru, pentru mădularele noastre, aceea este Duhul Sfânt pentru mădularele lui Hristos, pentru Trupul lui Hristos, care este Biserica (cf. Col. 1:8).

Dar Apostolul, când pomeneşte de un trup, ca nu cumva înţelegem că ar fi vorba de un trup mort, zice: este un singur trup. Dar, rogu-te, trăieşte trupul acesta? Trăieşte. Cum? Printr-un duh. Şi este un singur duh. Luaţi aminte, fraţilor, la trupul nostru şi plângeţi pentru cei ce se rup de Biserică. În mădularele noastre, câtă vreme trăim, dacă suntem sănătoşi, toate mădularele îşi îndeplinesc sarcinile lor. Dacă vreun mădular e vătămat undeva, toate mădularele pătimesc împreună cu el. Totuşi, câtă vreme este în trup poate să doară, dar nu poate să moară (exspirare). Căci ce înseamnă a muri, dacă nu a-şi da duhul (spiritum amittere)? Însă dacă un mădular se taie din trup, oare duhul îl urmează? Şi totuşi se cunoaşte încă ce mădular este: e deget, e mână, braţ sau ureche; în afara trupului îşi păstrează forma, dar nu are viaţă. Aşa şi cu omul despărţit de Biserică. Cauţi la el taine, găseşti; cauţi botez, găseşti; cauţi simbol, găseşti. Forma există, dar dacă înlăuntru nu viezi prin Duh, în deşert te lauzi în afară cu forma.

Unitatea este manifestată de Dumnezeu la zidirea făpturilor

3. Preaiubiţilor, mult stăruie Dumnezeu asupra unităţii. Gândiţi-vă numai că la începutul făpturilor, când Dumnezeu a zidit toate, a făcut stele pe cer, iar pe pământ ierburi şi arbori, şi a spus: să odrăslească pământul şi au răsărit copacii şi toată verdeaţa. A zis: să scoată apele vietăţi înotătoare şi zburătoare şi aşa s-a făcut. Să scoată pământul suflet viu, al tuturor dobitoacelor şi fiarelor şi s-a făcut aşa (Gen. 1:20.24). Oare Dumnezeu dintr-o singură pasăre a făcut celelalte păsări? Oare dintr-un peşte, toţi peştii? Dintr-un cal, toţi caii? Dintr-o fiară, toate fiarele? Au nu a scos la iveală pământul multe deodată şi nu s-a umplut prin nenumărate naşteri?

A ajuns apoi la om şi a zidit unul singur, iar dintr-însul tot neamul omenesc. N-a vrut să facă nici măcar doi separat, bărbat şi femeie; ci unul, iar din unu – una (cf. Gen. 1-2). De ce aşa? Pentru ce neamul omenesc s-a început dintr-unul singur, dacă nu ca să fie povăţuit întregul neam omenesc la unitate? Şi Domnul Hristos S-a născut dintr-una singură: unitatea este feciorelnică, păstrează fecioria, ţine nestricăciunea.

Domnul încredinţează unitatea Bisericii Apostolilor

4. Însuşi Domnul încredinţează unitatea Bisericii Apostolilor [nu doar lui Petru!]: li Se arată – ei cred că văd o nălucă; se înfricoşează – sunt întăriţi, li se spune: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am (Lc. 24:38-39). Iată, cât ei încă nu se dezmeticiseră de atâta bucurie, ia hrana, nu pentru slăbiciune, ci întru putere; o mănâncă înaintea lor: ne încredinţează împotriva celor fărădelege despre adevărul trupului, ne încredinţează despre unitatea Bisericii. Dar ce zice? Nu acestea sunt oare cuvintele pe care le-am grăit vouă fiind încă împreună cu voi, că trebuia să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi? Atunci le-a deschis mintea, zice Evanghelia, ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi (Lc. 24:44-46). Iată Capul nostru; iată Capul, dar unde sunt mădularele? Iată Mirele – unde este Mireasa? Citeşte legământul nunţii (matrimoniales tabulas); ascultă-L pe Mire. Cauţi Mireasa? Auzi ce zice El: nimeni nu I-o ia, nimeni nu-I dă de nevastă alta. Ascultă-L pe El! Unde-l cauţi pe Hristos? În basmele oamenilor sau în adevărul Evangheliilor? A pătimit, a înviat a treia zi, S-a arătat ucenicilor Lui. Pe El Îl avem deja – pe ea unde o vom găsi? Să-L întrebăm tot pe El. Trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi (Lc. 24:46). Iată asta s-a făcut deja, deja se vede. Grăieşte, Doamne; Tu zi, Doamne, ca să nu ne rătăcim: Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Lc. 24:47). A început la Ierusalim şi a ajuns până la noi. Este şi acolo, este şi aici. Căci nu a plecat de acolo ca să vină la noi: a crescut, nu s-a mutat.

I-a încredinţat cu privire la acestea în continuu după învierea Sa. A petrecut cu ei patruzeci de zile. Urmând să Se suie la cer, iarăşi le-a încredinţat Biserica. Gătindu-şi Mireasa, Mirele a încredinţat-o prietenilor Săi: nu ca să iubească pe vreunul dintre ei; ci să-L iubească numai pe El ca Mire, pe ei îndrăgindu-i ca prieteni ai Mirelui, dar pe niciunul ca pe Mirele Însuşi. Pentru aceasta sunt plini de zel prietenii Mirelui şi nu vor îngădui Bisericii să se întineze cu vreo dragoste adulteră. Urăsc să fie iubiţi astfel. Luaţi aminte la prietenul zelos al Mirelui: văzând că Mireasa ar curvi cumva cu prietenii Mirelui, zice: Aud că între voi sunt schisme, şi în parte cred (I Cor. 11:18). Prin cei din casa lui Chloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chifa, iar eu sunt al lui Hristos!” Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? (I Cor. 1:11-13). O, ce prieten! Leapădă de la sine dragostea străină a Miresei. Nu vrea să fie iubit de Mireasă, ca să poată împărăţi cu Mirele.

Aşadar ni s-a dat Biserica: iar când S-a înălţat la cer, le-a zis aşa celor ce întrebau despre sfârşitul lumii: Spune-ne când vor fi acestea şi când va fi vremea venirii Tale? (cf. Mt. 24:3) Şi le-a zis: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa (Fap. 1:7). Ascultă ce îţi spune Învăţătorul, ucenice: Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi (Fap. 1:8). Şi s-a împlinit întocmai: a patruzecea zi S-a înălţat la cer şi, iată, venind Duhul Sfânt în ziua de astăzi, sunt umpluţi toţi cei de faţă, grăiesc în limbile tuturor neamurilor. Ne-a încredinţat Domnul înviind, ne-a încredinţat Hristos înălţându-Se; astăzi se întăreşte de către Duhul Sfânt care vine.

_________________
ΕΝ ΤΩι ΦΩΤΙ ΣΟΥ ΟΨΟΜΕΘΑ ΦΩΣ


Ultima oară modificat de al-rumi pe 19 Noi 2008, 15:41, modificat de 2 ori în total.

18 Noi 2008, 06:27
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 10 Sep 2008, 00:27
Mesaje: 832
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Citat:
Predica CCLXIX
La ziua Cincizecimii


Darul limbilor prefigurează unitatea Bisericii

1. Prăznuim aniversarea venirii Sfântului Duh. Acestei adunări de sărbătoare i se cuvine o citire solemnă şi un cuvânt potrivit. Primele două s-au făcut deja, fiindcă vă întâlniţi adesea şi aţi auzit ceea ce s-a citit. Să ne oprim la al treilea punct: nu lipseşte slujirea limbii noastre Aceluia care a dat toate limbile celor neînvăţaţi, a subjugat limbile dascălilor din toate neamurile şi a adunat feluritele limbi ale popoarelor la unitatea credinţei. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (Fap. 2:2-4). Suflul acela nu a umflat/îngâmfat, ci a viat; focul acela nu a ars, ci a înflăcărat. S-a împlinit într-înşii ceea ce fusese prorocit cu mult înainte: Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. Pentru ca apoi, risipindu-se pentru a propovădui Evanghelia, să facă ceea ce urmează: În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor (Ps. 18:3-4). Ce altceva prevestea Duhul Sfânt prin limbile tuturor popoarelor în care le dădea să grăiască celor ce nu învăţaseră altă limbă decât pe a neamului lor (prin acest semn a voit să Se descopere atunci), decât că toate neamurile aveau să creadă în Evanghelie? Ca mai întâi fiecare credincios, iar apoi însăşi unitatea Bisericii să grăiască în toate limbile! Ce spun despre acestea cei ce nu vor să se încorporeze şi să se unească cu adunarea creştinilor, care creşte şi aduce roade în toate neamurile? Oare pot tăgădui că Duhul Sfânt se pogoară şi acum asupra creştinilor? De ce, aşadar, nici la noi, nici la ei nimeni nu mai vorbeşte acum în limbile tuturor neamurilor (care a fost semnul venirii Sale atunci), dacă nu din pricină că acum se împlineşte ceea ce atunci se prevestea? Căci atunci chiar un singur credincios vorbea în toate limbile, iar acum unitatea credincioşilor este cea care grăieşte în toate limbile. Acum toţi sunt de o limbă cu noi, fiindcă suntem mădulare ale trupului în care se află şi ei.

Deosebirea între primirea botezului şi primirea Duhului

2. Nu în zadar se înţelege clar că, deşi recunoaştem că au botezul [în numele] lui Hristos, ereticii sau schismaticii nu primesc Duhul Sfânt, până ce nu se integrează în trunchiul unităţii prin împărtăşirea dragostei. Atunci vor fi şi ale lor limbile neamurilor: căci unde sunt ele, acolo vor fi şi ei, în acelaşi trup al lui Hristos, care creşte pretutindeni, păstrând unitatea Duhului în legătura păcii (cf. Ef. 4:3). Cel ce nu se leagă cu această legătură, este rob. Căci n-am primit, cum spune Apostolul, un duh al robiei, iarăşi spre temere, ci am primit Duhul înfierii, prin care strigăm: „Avva! Părinte!” (Rom. 8:15). Prin urmare ştim cu siguranţă că, de aceea şi-a descoperit Duhul Sfânt prezenţa prin limbile tuturor neamurilor la acea vreme, ca şi în vremea de acum, când nu se mai descoperă aşa, să se înţeleagă că nu Îl are cel ce se separă de unitatea tuturor neamurilor, chiar dacă ar fi cufundat în taina botezului. Şi ca să nu credem că urmează cu necesitate ca oricine are Botezul [în numele] Treimii să aibă şi Duhul Sfânt, chiar în sânul unităţii s-au făcut atâtea deosebiri: pe unii îi găsim că după ce au fost botezaţi s-au învrednicit de Duhul Sfânt, când Apostolii au venit la ei în Samaria, căci fuseseră botezaţi în absenţa lor (cf. Fap. 8:14-17); alţii (cum s-a întâmplat într-un singur caz) aflăm că L-au primit înainte de botez; astfel, pe când vorbea Petru, li s-a dat lui Corneliu şi celor ce erau cu el prin putere de sus (cf. Fap. 10:44-48), căreia omul nu se poate împotrivi. Peste alţii a venit îndată după ce s-au botezat, cum s-a întâmplat cu eunucul acela căruia Filip i L-a binevestit pe Hristos din prorocul Isaia (Fap. 8:26-39). Asupra altora a venit prin punerea mâinilor de către Apostoli, ca în cele mai multe cazuri. Asupra altora S-a pogorât fără să pună nimeni mâna, ci rugându-se toţi; aşa a fost chiar în ziua pe care o prăznuim astăzi, când se adunaseră la un loc cu Apostolii 120 de suflete. Asupra unora a venit fără să pună cineva mâna şi fără să se roage, ci doar ascultând toţi cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum am amintit mai devreme că a fost cu Corneliu şi cu cei din casa lui. De ce, dar, a fost când aşa, când aşa, dacă nu ca să nu se atribuie vreun merit mândriei omeneşti, ci numai harului şi puterii lui Dumnezeu? Această deosebire între primirea botezului şi primirea Duhului Sfânt ne învaţă clar să nu socotim că au în continuare Duhul Sfânt cei ce nu negăm că au botezul. Cu atât mai puţin aceia pe care nu i-a întrarmat nicio dragoste a unităţii creştine! Căci iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, nu prin noi înşine, ci după cum urmează: prin Duhul Sfânt, Care S-a dat nouă (Rom. 5:5). De aceea aşa cum atunci limbile tuturor neamurilor arătau că Duhul Sfânt este într-un singur om, la fel şi acum Îl arată dragostea pentru unitatea tuturor neamurilor.

Împotriva schismaticilor donatişti

3. Omul dobitocesc, însă, nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu (I Cor. 2:14) – sunt cuvintele Apostolului. Şi ca pe astfel de oameni îi mustră pe cei cărora le spune: Fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chifa, iar eu sunt al lui Hristos!” Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? (I Cor. 1:11-13). Aşa cum cei duhovniceşti se bucură de unitate, la fel cei dobitoceşti iubesc dezbinările. Despre aceştia scrie limpede şi Apostolul Iuda: Aceştia sunt, zice, cei ce se despart, (oameni) dobitoceşti, care nu au Duhul (Iuda 1:19). Ce poate fi mai clar şi mai răspicat? Să înceteze, dar, cei slabi la minte să se trufească şi să ne spună: „Ce vom primi dacă venim la voi, de vreme ce spuneţi că avem deja botezul lui Hristos?” Le răspundem: aveţi botezul lui Hristos; veniţi să aveţi şi duhul lui Hristos. Temeţi-vă de ce s-a scris: Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Rom. 8:9). V-aţi îmbrăcat cu Hristos prin forma tainei; îmbrăcaţi-vă şi urmându-I pilda. Căci Hristos a pătimit pentru noi, lăsându-ne pildă, ca să păşim pe urmele Lui (I Pt. 2:21). Să nu aveţi doar înfăţişarea evlaviei, tăgăduind însă puterea ei (II Tim. 3:5). Căci ce virtute a evlaviei este mai mare decât dragostea pentru unitate? Se spune în Psalmi: La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este largă foarte (Ps. 118:96). Care poruncă, dacă nu cea despre care s-a zis: Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul (In. 13:34)? De ce este largă? Pentru că dragostea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre (Rom. 5:5). De ce tot lucrul desăvârşit are sfârşit? Fiindcă plinirea legii este dragostea (Rom. 13:10), iar toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Gal. 5:4). Voi însă aşa vă iubiţi aproapele ca pe voi înşivă, încât nu vreţi să se creadă despre voi vreun rău care n-a fost văzut sau dovedit în mijlocul vostru, în schimb credeţi despre lumea întreagă ceea ce n-aţi văzut, nici nu s-a dovedit.

„Domn este Iisus” trebuie să se spună cu fapta, nu numai cu vorba

4. Vi se pare că ziceţi: Domn este Iisus. Dar poate nu cu luare aminte ascultaţi ce spune Apostolul: Nimeni nu zice: „Domn este Iisus”, decât în Duhul Sfânt (I Cor. 12:3). Dar aici zice s-a întrebuinţat într-un mod aparte. Căci nimeni nu zice „Domn este Iisus” decât în Duhul Sfânt, dar dacă o zice prin fapte, nu numai prin vorbe. Căci pot zice Domn este Iisus şi aceia despre care spune: După faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac (Mt. 23:3). Toate eresurile pe care le respingeţi chiar şi voi spun: Domn este Iisus. Deşi nu îi va despărţi de împărăţia cerurilor pe cei ce îi va afla în Duhul Sfânt, totuşi spune: Nu oricine Îmi zice: „Doamne, Doamne”, va intra în împărăţia cerurilor (Mt. 7:21). Dar nimeni nu zice: „Domn este Iisus”, decât în Duhul Sfânt! Nimeni de bună seamă – dar în felul în care s-a zis: prin fapte. După care a adăugat: ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela va intra în împărăţia cerurilor (Mt. 7:21). Spune despre unii acelaşi Apostol: Mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). La fel cum se tăgăduieşte cu fapta, aşa se şi zice cu fapta. Zicând în felul acesta, nimeni nu zice: „Domn este Iisus”, decât în Duhul Sfânt (I Cor. 12:3).

Dacă, aşadar, nu veţi veni la unitate, ci vă veţi despărţi, veţi fi dobitoceşti, lipsiţi de Duhul Sfânt. Dacă veţi veni din făţărnicie, Duhul cel Sfânt al învăţăturii va fugi de vicleşug (Înţ. Sol. 1:5). Atunci veţi cunoaşte că aveţi pe Duhul Sfânt, când în cugetul vostru veţi voi să vă alipiţi la unitate prin dragoste nefăţarnică. Acestea să le răspundem celor ce ne zic „Ce-o să primim de la voi?”, şi să le dăm noi înşine pildă de fapte bune, nu fiindcă stăm trufindu-ne, dar nici deznădăjduind pentru mântuirea celor ce zac.

_________________
ΕΝ ΤΩι ΦΩΤΙ ΣΟΥ ΟΨΟΜΕΘΑ ΦΩΣ


Ultima oară modificat de al-rumi pe 18 Noi 2008, 15:26, modificat 1 dată în total.

18 Noi 2008, 06:41
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Citat:
Cauţi la el taine, găseşti; cauţi botez, găseşti; cauţi simbol, găseşti. Forma există, dar dacă înlăuntru nu viezi prin Duh, în deşert te lauzi în afară cu forma.
frumos spus si valabil pentru multi crestini, inclusiv ortodocsi



PS Sf Augustin este doar Fericit in Ortodoxie
si stii de ce!!!
(printre multele spuneri ale sale, se gasesc nu numai texte care ii incurajeaza pe ortodocsi sa-i judece pe catolici, dar si texte care dau dreptate catolicilor...)


18 Noi 2008, 10:34
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 10 Sep 2008, 00:27
Mesaje: 832
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
MariaB scrie:
Citat:
Cauţi la el taine, găseşti; cauţi botez, găseşti; cauţi simbol, găseşti. Forma există, dar dacă înlăuntru nu viezi prin Duh, în deşert te lauzi în afară cu forma.
frumos spus si valabil pentru multi crestini, inclusiv ortodocsi


Evident. Dar ele se aplică a priori celor despărţiţi de "Biserica cea una, sfântă, katholică şi apostolică".

MariaB scrie:
PS Sf Augustin este doar Fericit in Ortodoxie
si stii de ce!!!
(printre multele spuneri ale sale, se gasesc nu numai texte care ii incurajeaza pe ortodocsi sa-i judece pe catolici, dar si texte care dau dreptate catolicilor...)


Erorile dogmatice ale Sf. Augustin nu-i ştirbesc cu nimic sfinţenia şi statutul de Dascăl al pocăinţei pe care îl are în Ortodoxie. Şi ştiţi de ce? Pentru că el nu s-a pretins infailibil şi şi-a retractat opiniile neconforme cu învăţătura ortodoxă a Bisericii, fie că era conştient de ele, fie că nu (a se vedea epilogul la De Trinitate şi Retractationes).

_________________
ΕΝ ΤΩι ΦΩΤΙ ΣΟΥ ΟΨΟΜΕΘΑ ΦΩΣ


18 Noi 2008, 14:52
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 17 Mar 2006, 08:16
Mesaje: 3230
Locaţie: Bucuresti
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
al-rumi scrie:
MariaB scrie:
Citat:
Cauţi la el taine, găseşti; cauţi botez, găseşti; cauţi simbol, găseşti. Forma există, dar dacă înlăuntru nu viezi prin Duh, în deşert te lauzi în afară cu forma.
frumos spus si valabil pentru multi crestini, inclusiv ortodocsi
Evident. Dar ele se aplică a priori celor despărţiţi de "Biserica cea una, sfântă, katholică şi apostolică".
teoretic, da
dar cine poate stabili in mod obiectiv cui i se apalica eticheta "despartit"?!?

al-rumi scrie:
Erorile dogmatice ale Sf. Augustin nu-i ştirbesc cu nimic sfinţenia şi statutul de Dascăl al pocăinţei pe care îl are în Ortodoxie. Şi ştiţi de ce? Pentru că el nu s-a pretins infailibil şi şi-a retractat opiniile neconforme cu învăţătura ortodoxă a Bisericii, fie că era conştient de ele, fie că nu (a se vedea epilogul la De Trinitate şi Retractationes).
cand "şi-a retractat opiniile neconforme cu învăţătura ortodoxă a Bisericii" a facut-o in raport cu dreapta credinta a Crestinsmului timpului sau - pe urma, Crestinismul a evoluat.. pana acolo incat Bisericile Ortodoxe au unele lucruri a-i reprosa...


19 Noi 2008, 08:30
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 13 Aug 2015, 13:39
Mesaje: 31
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Sf. Augustin a scris împotriva schismaticilor (donatişti), fără să arate prea multă largheţe sau diplomaţie celor care sunt ‘doar’ schismatici, fără să le ofere certificate de ortodoxie. Un al doilea fapt e că Sf. Augustin nu supralicita eficienţa elementelor, nu raţiona analitic (‘fraţii schismatici au şi ei …’). De fapt, Biserica are şi azi această atitudine (lefebvrişti, paleocatolici).
Mulţi schismatici ‘se laudă înafară cu forma’. La ei se întâlnesc ‘infailibilitatea de ocazie’ şi ‘isteţimea de ocazie’, şi triumfalismul. Sunt predici împotriva schismei ca prietenie falsă, ca perfidie, ca ipocrizie; dar pot duce cu gândul şi la certurile pentru jurisdicţie ale schismaticilor, la ‘intransigenţa jurisdicţională’ şi ‘neamestecul în treburile interne’ al filetiştilor. Deasemeni, ‘prietenia falsă’ nu e numai aceea a jurisdicţiei, ci şi a ‘grijii sincere’ pentru dezinformarea altora, a elitismului apocaliptist, a filetismului absurd, etc.. E şi subvertirea autorităţii episcopale în numele aceleia stăreţeşti, a istoriei în numele ‘inspiraţiilor’ şi al epigramelor isteţe, harismatismul actual al multor schismatici, care eludează obiectivitatea, pentru epigrame ingenioase.
Schismaticii au până şi traduceri din Părinţii catolici, drese cu manierisme verbale sălcii; dar spiritul nu îl au …. Au, în schimb, neruşinarea de a încerca să intoxice, să descumpănească, o perfidie descalificantă. Acestea sunt odraslele schismei.
Care pasaj ‘infirmă pretenţiile unei jurisdicţii universale’? O fi pasajul de la Universitate …. Predicile nici nu sunt despre jurisdicţie, ci despre inofensivitatea iluzorie a schismei.

_________________
cirenaic.blogspot.com


26 Aug 2015, 12:21
Profil
Membru
Avatar utilizator

Membru din: 13 Aug 2015, 13:39
Mesaje: 31
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Ceea ce predică Sf. Augustin e prudenţa faţă de schismă (şi de prietenia falsă, verbală, ipocrită).
În sensul sugerat de cel care a postat predicile (sens absurd, întrucât Sf. Augustin scria împotriva schismei, nu a autorităţii), nu numai ‘jurisdicţia universală e negată, ci orice fel de jurisdicţie, ca monopol clerical al puterii (în numele harismatismului monastic şi al inspiraţiei aclamate generos de elita catară sau donatistă, de ‘clubul profetismului’; dar avem şi o soluţie congregaţionalistă). Dar oriunde e vorba de autoritate efectivă, de putere exercitabilă efectiv, mulţi nu vor jurisdicţie, adică instituţie, ci anomie şi spiritualitatea răzmeriţei.

_________________
cirenaic.blogspot.com


26 Aug 2015, 12:22
Profil
Membru Senior
Avatar utilizator

Membru din: 11 Noi 2014, 15:33
Mesaje: 174
Mesaj Re: Sfântul Augustin despre unitatea Bisericii
Foarte complicat si din pacate.... trebuie stabilit foarte repede zic eu:
Si nu sunt singura:
https://www.youtube.com/watch?v=Sv5iEK-IEzw

_________________
Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. (Ps 8,2)


29 Sep 2015, 16:00
Profil
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 8 mesaje ] 


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Realizat cu phpBB © phpBB Group.
Design Vjacheslav Trushkin.
Translation/Traducere: phpBB România